Românul are o vorbă: unde dai și unde crapă. De multe ori, se adoptă câte o decizie cu un gând, iar rezultatele obținute sunt cu totul diferite. Nu neapărat în rău, totuși. Un efect curios al introducerii camerelor de luat vederi la examenele din învățământ, pe vremea lui Funeriu, a fost revigorarea învățământului tehnic, ocolit de elevi în primii 20 și ceva de ani de după 1989. Cu alte cuvinte, mulți elevi au ales meseria, în locul bacalaureatului, pe ideea că decât să piardă patru ani în liceu teoretic sau vocațional pentru a obține o hârtie, de multe ori inutilă pe piața muncii, mai degrabă fac trei ani într-o școală profesională, pentru a obține o calificare concretă. Meserie în loc de bac, cum s-ar spune. La nivel național, anul trecut au fost de trei ori mai mulți elevi în școlile profesionale față de 2014. Ceea ce spune multe. La noi cum e? Merită, ca tânăr, să urmezi cursurile unui liceu tehnic sau e doar un fel de școală pentru ratați, cum este opinia majoritară a părinților?
96% ocupare
Pentru anul școlar în curs, Inspectoratul Școlar Județean a propus înființarea a 88 de clase, cu 2.464 de locuri. Până la urmă, s-au constituit 85 de clase, cu 2.380 de elevi, adică s-a ajuns la un grad de ocupare a locurilor de 96%. E drept, din trei etape de admitere, pentru că după prima, doar 44% din locuri se ocupaseră. În general, absolvenții claselor a VIII-a preferă totuși liceele clasice, cele tehnice fiind alese mai rar sau rămânând doar ca o ultimă alternativă. Din cele 85 de clase din școlile profesionale, marea majoritate, respectiv 60, sunt clase cu profil tehnic. Pe clasele cu profil mecanic, cum sunt cele de la colegiul tehnic „Gh. Asachi”, chiar este o concurență serioasă, pentru că meseria de mecanic auto este și căutată, și bănoasă. Mai puține sunt clasele din domeniul serviciilor, 11 sau cel al resurselor naturale și al protecției mediului – 14.
Profilul textile
Foarte căutat este domeniul textilelor. Cel mai mare colegiu tehnic din Iași, „Ion C. Ștefănescu”, a fost nevoit să majoreze numărul de elevi dintr-o clasă până la 38, pentru a face față solicitărilor. Pe profilul textile, există garanția posibilității de a face practica școlară într-o fabrică textilă, ceea ce înseamnă practic un post sigur după terminarea cursurilor. Asta îi atrage pe mulți, chiar dacă salariile în domeniul confecțiilor nu sunt mari.
Industria alimentară
În domeniul serviciilor, foarte căutate sunt specializările de tip frizer, coafor, manichiurist-pedichiurist, clasele corespunzătoare de la liceul tehnologic „M. Busuioc” Pașcani sau de la colegiul tehnic „I. Holban” din Iași fiind pline. Bine văzute sunt și domeniile comercial, unde se caută oricând vânzători sau cel al industriei alimentare, cofetar-patiser sau morar. Din păcate, mai puțin dorite sunt calificările de genul instalator, tâmplar sau electrician. Ni s-a întâmplat să avem nevoie de un instalator și să umblăm de ne-a venit rău până să găsim un meseriaș.
Facilități
Pe ansamblu, școlile profesionale au reînceput să aibă căutare. Pe de o parte, pentru că asigură mult mai multe șanse la obținerea unui loc de muncă decât liceele. Și vorbim inclusiv de locuri de muncă bine plătite. Un muncitor calificat poate prinde o leafă de 1.500-2.000 de lei de la prima angajare. Am avut ocazia să cunoaștem un macaragiu care ridica 4.000 de lei net lunar. Iar exemplele pot continua. Pe de altă parte, de când a scos Băsescu vorba aia că nu avem nevoie de filosofi, ci de tinichigii, statul a început să stimuleze învățământul tehnic. Elevii care urmează o școală profesională primesc o bursă lunară de 200 de lei, mai mare decât bursa socială sau cea de merit. Firmele care își caută viitorii angajați asigură și ele o bursă sau tichete de masă, care pot ajunge la 120 de lei lunar. Cu alte cuvinte, se câștigă încă de pe băncile școlii. Ceea ce nu e chiar rău.
