Chiar dacă anunţul pare, la prima vedere, o glumă nesărată, Aneta Merkel, verişoara mult mai celebrei Angela Merkel (cancelarul Germaniei, considerată de revista Forbes Magazine drept “cea mai puternică femeie din lume”), şi-a manifestat interesul de a candida la fotoliul de primar al Iaşului. De ce s-ar înfunda un neamţ aici, cum vede el viaţa pe malurile Bahlui, sau ce şi cum ar schimba aflaţi din interviul de mai jos.

Angela Merkel

Pe doamna Aneta Merkel am întâlnit-o, în urmă cu două zile, la Berlin, cu ocazia Târgului de “Oale şi ulcele – Experienţa românească”, organizat, pentru al treilea an consecutiv, de Asociaţia Bişniţarilor din Afaceri şi Politică (ABAP), filiala Iaşi. Pe lângă prezentarea diferitelor oportunităţi de afaceri oferite investitorilor germani de judeţul nostru, în schimbul unor mici comisioane sau atenţii, manifestarea a mai inclus ateliere de lucru la care au fost invitaţi reprezentanţi ai unor companii de renume din Germania (Bosch, Sam Yen sau Ju ji Tsu), schimburi intense de know how şi donât know între oamenii de afaceri germani şi omologii lor bişniţari din Iaşi; un film de prezentare a judeţului nostru, intitulat “Pe aici nu se trece”, şi, nu în ultimul rând, un moment festiv, prilejuit de lansarea cărţii “Am nevoie de timp”, semnată de primarul Iaşului, Gheorghe Nichita. În buna tradiţie moldovenească, Târgul de “Oale şi ulcele – Experienţa românească” nu putea să se încheie altfel, decât cu un frumos spectacol oferit de ansamblul de folcloriste “Doina Buciumului, cum vii dinspre Trei Sarmale”, care a stârnit fluierături şi aplauze furtunoase din partea asistenţei, dar şi cu o masă cu produse tradiţionale din zona Iaşului, de pe care nu au lipsit toba de Kosarom, scobitori din ţeavă de oţel de la Tepro sau boluri cu aspirine marca Antibiotice. Totul stropit din belşug de „Moartea din Carpaţi”, vinul de colecţie produs de cei de la Cotnari.

Prezenţa doamnei Aneta Merkel la târgul de promovare a Iaşului de la Berlin nu a fost, aşa cum singură o mărturiseşte, una întâmplătoare. Apariţia unei personalităţi de calibrul ei (rudă, prietenă şi confidentă a cancelarului Germaniei) a stârnit emulaţie printre ziariştii veniţi să mănânce şi să bea gratis la eveniment, drept pentru care a fost nevoie de o selecţie drastică a cererilor de interviu. Spre norocul celor care ne citesc, săptămânalul “Bârfa de Iaşi” a fost preferat, în final, mult mai titratelor “24 de Ore” sau “Monitorul”, pe considerentul că eram singura publicaţie ieşeană de profil germanofil prezentă la eveniment.

– Stimată Aneta Merkel, în primul rând vă mulţumim că aţi acceptat solicitarea noastră şi vă invităm să ne aşezăm mai aproape de ciupercuţele la grătar.

– Şi eu vă mulţumesc. Văd aici un sos delicios.

– Cum se explică prezenţa dumneavoastră la un eveniment atât de anost şi nesemnificativ pentru economia berlineză?

– Nesemnificativ, da, însă nu i-aş spune anost. Am văzut că sunteţi bărbaţi foarte drăguţi, voi, românii.

– ?

– Da, da, schon, good looking, arătoşi. Sunteţi un piculeţ cam cocalari, e adevărat, dar eu consider că voi şi grecii reuşiţi cel mai bine să aţâţaţi maşinăria de amor germană.

– Îl avem pe “vino-n’coa”?

– Kategorisch!

– Revenind, de ce aţi ales să fiţi prezentă la un eveniment de prezentare a Iaşului?

– Pentru că m-am întâlnit zilele trecute cu Klaus (Klaus Johanis, primarul Sibiului – n.r.) şi mi-a povestit foarte interesante lucruri  despre experienţa lui ca primar al unui oraş din România. Neputând să fac în această perioadă o vizită la voi, am rugat asistenţii să mă anunţe care este primul eveniment românesc organizat aici, în Berlin. Şi uite că s-a întâmplat să fie despre oraşul vostru.

– Cunoaşteţi ceva despre Iaşi?

– Ştiu câte ceva. Asistenţii mi-au întocmit un raport.

– Ne puteţi spune câteva lucruri?

– … păi ştiu că vă consideraţi un centru cultural, economic şi academic al Moldovei, dar că, în realitate, sunteţi nişte pârliţi. Clima voastră prezintă un caracter continental pronunţat, iernile sunt geroase, iar verile călduroase. Ştiu că la voi nu poţi să faci afaceri mai de Doamne-ajută fără să dai… cum îi spuneţi?… “commisionish” la autorităţi, că aveţi tramvaie casate şi lumină de la noi şi că temperatura maximă înregistrată vreodată la Iaşi a fost 40 °C, pe 27 iulie 1909.

– Ştiţi câteva lucruri…

– Kategorisch. Mai ştiu că sunteţi foarte prost guvernaţi şi că, paradoxal, deşi vă prezentaţi drept o mare sculă kulturală, economică şi akademică, vă conduc tot felul de foşti komunischi, bişniţarschi şi chiar prostalanschi de-a dreptul. Cum de suportaţi, îmi este practic imposibil să înţeleg cu capul meu.
“Am în spate cele mai puternice loje ale Francmasoneriei”
– Ce să facem, doamnă Merkel? Cum să procedăm? Daţi-ne o soluţie.

–          Eu îţi spun, în premieră, că am să vă ajut.

–          O să ne daţi bani, ajutoare?!

–          Nu, am să mă implic mult mai mult. Am vorbit cu Klaus şi cu vară’mea Angela şi am hotărât să vin să candidez la voi, la Primărie, anul viitor.

–          … păi vă daţi seama cu cine va trebui să luptaţi?

–          Cu Keorghe Nikita, ştiu. Dar eu sunt vara Angelei Merkel!

–          Se prea poate, dar galeria lui Poli e de partea lui!

–          Eu am în spate cele mai puternice loje ale Francmasoneriei şi uriaşele concerne ale Germaniei.

–          Iar el este susţinut de Cavalerii de Malta şi de Clubul Pensionarilor!

–          Tot nu va face faţă presiunii noastre. Vom pune E.ON-ul să îi tăie lumina la partid şi acasă.

–          Nu-l subestimaţi, doamnă Merkel.

–          Dumneata ţii cu ursul?

–          … şi ce veţi face dacă ieşiţi primar al Iaşului?!

Vom îngheţa ratele ieşenilor la bănci
–          Te rog să notezi, să ştie oamenii că dacă eu, Aneta Merkel, ajung primar al Iaşului, voi adopta următoarele măsuri: voi mări toate salariile şi pensiile ieşenilor, dar şi a celor din zona metropolitană (Miroslava, Ciurea etc.); voi construi 200 de mii de locuinţe sociale, cu o chirie de 10 euro pe lună; fiecare ieşean capabil să pună pe picioare o afacere (şi toţi sunt capabili) va primi de la Primărie 20 de mii de euro; voi îngheţa ratele ieşenilor către bănci pe o perioadă de un an şi, nu în ultimul rând, voi înfiinţa un Tribunal al oraşului, cu sediul pe stadionul Tepro, unde îi vom împuşca în burtă, ca să fie mai dureros, pe toţi cei care au nenorocit Iaşul. Mulţumit?

–          … mulţumit. Dar văd că aţi adaptat o parte din promisiunile lui Dan Diaconescu către popor.

–          Exact. DeDe este drăguţul meu. Asta s-o ştii tot în premieră. El va candida la Preşedinţie, iar eu la Primărie, aşa am hotărât. Înţelegi acum cum stă treaba?

–          Înţeleg.

–          Şi tot crezi că n-am şanse?

–          Ba aveţi.

–          Păi, ce mai stai? La treabă, să ştie lumea că speranţa n-a murit!
A consemnat în necunoştinţă de cauză,