Prima dată am spus că vânzătorul e vinovat, că ne-a dat papuci chinezeşti făcuţi pentru cei care pleacă pe ultimul drum. Altfel nu ne-am explicat cum de s-au rupt tălpile după numai două săptămâni de purtat. S-au rupt şi s-au tocit! Şi am fost la un pas de a-i arunca pantofii în cap, că noi nu batem banii cu ciocanul! Nu că vânzătorul nu ne-a păcălit, dar pe urmă am constatat, după ce a plesnit şi a doua pingea, că e un cumul de factori de vină, la care o contribuţie majoră o au şi trotuarele din Iaşi. De fapt, lipsa lor, că noi n-am mai văzut demult așa ceva pe porţiunile pe care ar trebui să circule pietonii…

Cele mai multe trotuare din Iaşi seamănă cu un teren minat din ţările arabe sau din oricare zonă de conflict. Armat, evident. Pe unde sunt pavele mai treacă-meargă, dar pe unde s-a instalat piatră cubică e jale. Dacă eşti o doamnă respectabilă şi porţi pantofi cu toc, ai încurcat-o! Ori te descalţi, ori apelezi la şlapi sau la bascheţi, că altfel nu răzbeşti decât cu riscul unor entorse şi al unor tocuri rupte. La fel este şi pentru domni, că şi pingelele lor bat aceleaşi pietre prost montate.

Mare parte din trotuare sunt însă explodate. Pe unele porţiuni maşina cu asfalt nu a mai trecut de când s-a pus primul număr de pe stradă, adică de vreo 30-40 de ani. Pe altele trece des, dar muncitorii lucrează prost, iar plombele sar precum dopurile sticlelor de şampanie, care pocnesc la inaugurarea tronsoanelor dezastruos reparate.

Nu am mai spus ce se întâmpă când plouă ori când e praf, fiindcă şi în zilele de normalitate se circulă greu…

Balonul cu aer cald, distracţie garantată

Dacă am fi investitori veroşi, am deschide o firmă de baloane cu aer cald. Sigur am avea succes la Iași, fiindcă treaba cu transportul este foarte dificilă în localitate. Dacă eşti şofer, stai la cozi interminabile, la semafoare care ştiu să funcţioneze numai pe culoarea roşie, dacă eşti pieton, îţi rupi papucii prin găurile din asfalt ori te calci pe picioare prin tramvaie ori autobuze. Oricum o dai, tot prost ieşi, aşa că doar văzduhul ne poate scăpa de coşmar şi de drumurile la cizmar.

Şi, că tot veni vorba, tălpile de la doua pereche de pantofi n-au plesnit, însă aşa-zisa piele era impregnată cu o substanţă folosită probabil ca şi armă chimică, aşa de urât mirosea. A urmat, fireşte, a treia pereche de pantofi, după ce l-am ameninţat pe vânzător că, dacă rămânem fără pingele, dacă otrăvim vreun trecător ori dacă ne pică tălpile, îl obligăm să meargă el cu marfa pe care ne-a vândut-o. De ce am cumpărat totuşi de la acelaşi papucar? Fiindcă marfa lui era la jumate de preţ faţă de aceeaşi mergători, identici, dar expuşi în magazine de fiţe. Cu toate ameninţările noastre, răzbunarea nu ne-a fost dulce, fiindcă, la scurt timp, magazinul s-a închis. Probabil că vânzătorul şi-o fi găsit de muncă la reparat trotuare…

Grenadina Potroacă