În primele şase luni ale anului 2013, 653 de ieşeni au depus cereri pentru a putea practica agricultura ecologică. Potrivit directorul Direcției Agricole și de Dezvoltare Rurală Iaşi, ing. Neculai Olariu, nu există încă niciun ieşean care să fi renunţat în totalitate la agricultura convenţională. „În anul 2012, pentru certificarea de culturi ecologice, au fost depuse de agricultori, la sediul Direcției Agricole Iaşi,1.921 de cereri. Mulţi agricultori din judeţul Iaşi s-au axat pe culturile în câmp, dar printre alegerile agricultorilor s-au numărat şi cele care vizează produsele ecologice sau furajele”, spun marii agriculturii din Iaşi.

E şi firesc să fie ecologică agricultura din Iaşi, fiindcă oamenii nu au bani de chimicale. Nici de porumb modificat genetic (după care ăia din Somalia s-ar bate numai să aibă să-l bage la „ghiozdan”) n-au, nici de stropiri de fiţe şi nici măcar de mâna de lucru, fiindcă nu-s bani.

În plus, ei îşi asigură mălăieşul din ogradă, n-au nevoie de culturi intensive ori de care alt fel or fi.

Vedere de pe câmpul Mioriţei

E frumoasă agricultura asta când priveşti de pe geamul avionului. E şi mai interesantă când asculţi statistici prin telefon. E de-a dreptul îngrozitoare când o muncesc alţii sau o trăieşti prin internet. Or fi ele frumoase cele 1.000 de poze pe care trebuie să dai click înainte de a pleca din România, însă praşila a doua e cea care te hrăneşte. Că o fi la fasole, barabule ori frunzoase, nu contează! Umple maţul, asigură digestia şi linişteşte psihicul doborât de criză!

Ca să revenim pe ogoarele noastre, ziceam că doar puţin peste 650 de ieşeni vor să practice agricultura ecologică. Mai exact, ei vor certificat că fac acest job. Oricum toţi ţăranii cultivă pământul după cum le-a lăsat cu limbă de moarte Marele Preot Deceneu, mai puţin faza cu viile, fiindcă nu se poate muncă fără udătură. Vinul e puterea zeilor, iar cine nu crede să nu bea, fiindcă dă de belea. Cu ceilalţi care cred!

De ce n-ar vrea ţăranul român patalama de ecologic? Fiindcă el nu pricepe ce-i aia!

Hai la Moşna cu grăbire!

La el, din moşi în strămoşi, fânul s-a vândut la căpiţă, s-a cosit pe rouă şi s-a arvunit pe-nserat, când mintea nu mai este limpede, iar legea chimirului nu mai contează. Adică acum vine UE să facă lege? Între cine? Între nişte moşnegi bătrâni care îşi dau unul altuia câte o postată de lucernă ori între flăcăi fără minte care chiar cred că arul din spatele casei le va aduce avere? Ce ar trebui, adică, să facă? Păi, să vină frumos cu personalul de Vaslui până la Iaşi, să calce oleacă prin Lunca Prutului, să bată oleacă uliţele de la Prisăcani ori pe cele de la Gorun, să dea nas în nas cu plăvanii de la Chicerea şi să radă un rachiu la Moşna. Ce-i aşa de greu? Te urci în microbuz, asuzi lângă răzeşi şi înveţi glasul norodului. Pământul îl cunoşti dacă îl strângi în braţe, cu tot cu coropişniţe!

Aici greşeşte UE şi ne păcăleşte pe noi. Că nu înţelege legea pământului în fiecare ţară şi o aplică haotic pe cea dată de boierii europeni care n-au mirosit în viaţa lor o balegă. Prea pute româneşte!

Ortansa Mămăligaru