Ioan Nani, pregătind o nouă serie de remedii împotriva afecţiunilor estivale. Sănătate şi virtute

Declaraţiile doctorului Cătălin Cârstoveanu, şeful secţiei de terapie intensivă a Spitalului Marie Curie din Bucureşti, potrivit cărora nu are încredere în calitatea medicamentelor generice au stârnit mânie în biroul managerial al fabricii Antibiotice SA. Drept urmare, directorul Ioan Nani a vrut să-l dea în judecată pe medicul prea slobod de gură, dar s-a răzgândit după două zile, îmbunat pesemne şi de raportul contabil care îi arăta un profit pe primul trimestru în creştere cu 18% faţă de perioada similară a anului trecut. Recent, la o întâlnire de afaceri, Ioan Nani a avut o discuţie pe tema acestui incident cu Constantin Deleanu, directorul Cotnari SA.

Ioan Nani: Vă salut, dom’ director, ce bine-mi pare că vă reîntâlnesc. Nu v-am văzut de astă toamnă.
Constantin Deleanu: Aşa e, pe vremea aia eram în plină campanie de vaccinări. Îmi aduc aminte că îmbuteliam un transport de fiole de Fetească pe care să le distribuim celor aflaţi în suferinţă. Am văzut acum că v-a luat cineva la rost, de când cu scandalul cu dezinfectantele diluate.

Mda, un doctoraş care altă treabă n-are decât să facă pe farmacistul. E uluitor cum de atâta lume îşi poate da cu părerea despre dozaje. Cred că mă înţelegeţi. La urma urmei, eu şi cu dumneavoastră lucrăm cam în aceeaşi branşă, a substanţelor active.
Evident, habar n-au ei cu câtă migală meşterim la produsele noastre. De pildă, eu mi-aş putea permite să scot pe piaţă o Busuioacă cu zahăr de cinşpe ori mai mare decât cantitatea admisă? Păi nu vine clientul şi-mi răsuceşte tirbuşonul în cauciucurile de la Jeep?

Aşa e. Sau eu, dacă trimit în China vreo două milioane de fiole de penicilină pline de fapt cu apă chioară, nu mă duc ăia în Piaţa Tienanmen şi mă pun să le beau pe toate?
Corect. Asta da tortură, picătura chinezească cu apă de la Valea Lupului. Asta e, nu mai e respect pentru profesionişti. Şi apoi, ce atâta tevatură cu dezinfectanţii ăia? A uitat lumea de aspirina săracului. Sau de badijonările cu rachiu şi gargara cu ţuică.

Chiar mă gândeam la o colaborare. Ce-ar fi să deschid nişte puncte de desfacere a antibioticelor acolo unde îţi vinzi matale vinurile? Pe raft să fie şi-o cutie de Ampicilină, poate răceşte în gât că a fost rece Grasa. S-a tăiat careva cu sticla, imediat are şi spirtul alături, pentru dezinfecţie.
Dom’ director, bună ideea. În felul ăsta, îi şi responsabilizăm pe oameni. Şi, mai ales, să se ţină corespunzător de tratament: câte un şpriţ la şase ore, după mese!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *