Dacă n-ar fi atât de preocupat să monteze interfoane în scări de bloc, Marian Berdan, patronul Electra, ar fi un strălucit corespondent al Vocii Americii la Iaşi. Recent, acesta şi-a mărturisit admiraţia faţă de prezenţa militarilor americani în România, de-o manieră atât de entuziastă de care nici generalul Patton n-ar fi fost în stare. Intrigaţi de acest filoamericanism făţiş, am surprins prin mijloace specifice un dialog între Berdan şi James Pudibond, un spion CIA pensionar, retras strategic pe înălţimile dealului Bucium.

Marian Berdan: Ziua bună, domnu’ James! Frumos ai mai făcut pe la matale pe aici. Iaca, vremea asta primăvăratică te-a scos în grădină.
James Pudibond: Hello, mister Berdan. Eh, ce să fac şi eu, ca pensionarii, pe lângă casă. Acum tocmai puneam nişte răsaduri de Microfonus Pedunculus, o specie rară de morcovi concepută în serele de la CIA. Dacă-i stropesc bine cu informaţii proaspete şi la timp, o să crească mari şi frumoşi cât telescopul Hubble.

Dacă vrei, te pot ajuta cu nişte sisteme de protecţie antidăunători. Îţi montez nişte senzori pe araci, să ţinem ruşii departe. Apoi, mă gândesc să-ţi livrez un scut antigrindină, cam ca ăla de la Deveselu, dar adaptat la dimensiunile bazei tale strategice.
Thanks, mister! Eşti foarte amabil, dar noi, americanii, avem o vorbă: tot ceea ce-mi promiţi poate fi folosit împotriva matale. Aşa că ai grijă ce-mi propui că, uite, deja copăcelul ăla din colţ, Oculus Pixelus, şi-a îndreptat trunchiul telescopic spre tine, semn că a început activitatea de fotosinteză a raportului de seară.

Păi, se poate, domnu’ James? Dacă nu ai încredere în mine, îţi dau în scris că te ajut.
Nu e nevoie, am glumit. Deja ai fost scanat din cap până-n picioare de preşul de la intrare pe care ai avut amabilitatea să-ţi ştergi pantofii cu atâta aplomb. Cât pălăvrăgeai tu prin curte, am primit prin parabolica din bonsai ok-ul de la Washington. Eşti de-al nostru, iar pentru asta ar trebui să sărbătorim. Apropo, mi-a plăcut declaraţia aia cum că unde sunt americanii, se dezvoltă şi industria.

Păi, nu-i aşa? Sunt ferm convins că unde apare picior de american, răsare bunăstarea din pământ, din iarbă verde.
Of course, my dear Berdan! Cum spuneţi voi, românii: unde loveşte americanul, creşte. O ciupercă atomică, o Ebola, un guvern democratic, cam tot ce are nevoie omul pe la casa lui. Hai, noroc! Ai grijă cum ciocneşti paharul ăla, să nu-l crapi, că rămân fără semnal de la staţia orbitală!