* aşteptarea pedeliştilor care n-au prins nimic la alegerile de toamna trecută a luat sfârşit * la Bucale s-a născut un nou partid, cu oameni albi şi imaculaţi ca ieşiţi din spuma mării * moment numai bun de depus adeziuni şi de marcat  banu’ pentru un loc eligibil la europarlamentarele de anul viitor…

Cu fleru-i binecunoscut, mânuitoarea bileţelelor roz şi aducătoarea de poale-n brâu şi prăjituri pentru preşedinţii bolnavi ai naţiei, fosta doamnă Cocoş şi mereu actuală Udrea a lansat la apă cel mai aşteptat partid de la UNPR şi Forţa Civică încoace. E drept, nu l-a moşit chiar în direct şi cu bandă de „Senzaţional” pe diagonală, aşa cum ar fi făcut pe vremuri, că, vezi Doamne, e încă membru al unui fost mare partid şi nu se cade. L-a anunţat însă cu surle şi trâmbiţe, cu nume şi prenume ale conducătorilor, cu doar o zi înainte ca aceştia din urmă să se împăuneze la televizor cu cel mai mare partid de dreapta care s-a născut vreodată în sud-estul Europei. Rolul blondinei Udrea fiind încheiat, făuritorilor din scripte ai Mişcării Populare nu le-a rămas decât să depună actele cu semnături şi adeziuni la Tribunal în vederea înscrierii, chemând deja poporul la vot, ca la pomul cel lăudat, care va revoluţiona România din rădăcini, mai ceva decât au făcut-o, pe vremuri, strămoşii lor Băse, Macovei și dragă Stolo.

Cel puţin aşa au avut senzaţia bârfitorii de serviciu, atunci când au văzut cum se mai împăunează noile VIP-uri ale politicii locale, naţionale şi galactice, care nu mai contenesc cu epitetele surescitate despre propriul partiduleţ. După cum le-a fost îndesat pe gât românaşilor, ai crede că acesta a câştigat deja toate alegerile de până acum, dar, mai ales, pe cele de anul viitor.

Ce bebeluşi regali, ce naştere în direct a prinţeselor de pe mapamond?! La Bucureşti s-a născut „un viitor partid de guvernământ”, ne-a anunţat preşedintele de la Mişcarea Populară, dar nu de la partid, ci de la fundaţie. Că aici ar fi, cică, tot chichirezul. Că fundaţia rămâne fundaţie, adică aia de unde vin banii şi directivele, iar partidul e ăla de băgat la înaintare atunci când o fi de negoţ cu funcţii, guverne şi alte asemenea. Iar ca tacâmul să fie complet, nenea Marian Preda de la fundaţie ni l-a prezentat şi pe preşedintele de la partid, puberul Eugen Tomac, despre care am aflat de curând că a fugit de la partidoiul portocaliu, după ce a reuşit marea performanţă de a câştiga un loc de deputat într-un colegiu din diaspora, acolo unde numai Băse şi Videanu ştiu cum se numără voturile…

Foşgăială şi mişcare browniană pe Ştefan cel Mare

Astea fiind zise, avem partid, avem valoare. Primul partid care va organiza alegeri interne, primul partid cu filială în Republica Moldova, ce mai, primul în tot şi în toate. Ce uită să ne spună tinerelul Tomac e că sub mărul verde cu nuanţe albăstrii se ascund o grămadă de foşti pedelişti perdanţi prin alegeri şi chiar primari, arvuniţi care cu arcanul, care cu vorba bună spre noi orizonturi de „succesuri” politice, că, deh, e grea viaţa în opoziţie. Asta da unire a dreptei, ar zice bârfitorii, care au rămas uimiţi de viteza înregistrată la depunerea demisiilor din PDL şi semnarea adeziunilor la partidul care – nu-i aşa? – nu e al lui Băsescu, ci al urmaşilor urmaşilor săi.

Cât despre noi, ieşenii, ce să zicem?! Aşteptăm să ne salveze şi pe noi cineva, oricine, că s-o numi el Nicuşor Păduraru, Gabriel Grigore ori alţi Constantini şi Georgete, vorba poetului, bucuroşi le-om duce toate…

De un singur lucru ni-e frică, însă. Nu de cine stinge lumina la PDL Iași şi nici de cine o să mai plătească factura la telefonul fix din Ştefan cel Mare. După cum bine le zicea mai deunăzi amicul Cezar Preda, de la Buzău, nu poate el un porumbel, cu aripile lui, să acopere toate ciorile şi toate coţofenele din spate. Aşa şi cu Mişcarea asta nouă. Că dacă îi vom vedea pitiţi sub măr tot pe alde Surzilă, Oprică şi Spînu, acompaniaţi de Costică Şerban, atunci chiar că Elena Udrea a muncit degeaba. Nu că ea ar fi născută din spuma mării. Deși…

Așa partid, așa… Mâță!

Emoția cu care am așteptat facerea „partidului lui bunicu’” nu ne-a fost egalată decât de nerăbdarea de a afla ce porumbel imaculat va fi trimis de păsărarii (și păsăricile) de la Cotroceni să antreneze Mișcarea Populară de pe malul Bahluiului. L-am aflat cu încântare în persoana ilustrului necunoscut Dan Constantin Mâță, care, în lipsă de absolut orice altceva, a reușit totuși să ne impresioneze cu o limbă de lemn sculptată cu o măiestrie de care nici măcar Ion Iliescu, Mircea Geoană și Mihai Răzvan Ungureanu, luați la un loc, n-ar fi capabili.

Iaca: „Am acceptat sarcina organizării şi coordonării activităţii filialei Partidului Mişcarea Populara din judeţul Iaşi. Cu încredere, dar şi cu responsabilitate, deoarece sunt convins că nu va fi deloc uşor. Îmi pun speranţa în numeroşii ieşeni pentru care a face politica înseamna a te pune în slujba binelui comun”. Dacă nu ați adormit până la terminarea acestor rânduri sau dacă v-ați trezit între timp, mai beți o gură de cafea, fiindcă partea interesantă de-abia acum urmează. Ei bine, Mâță nu-i la primul experiment politic, motiv pentru care nici măcar deontologii de dreapta nu ar trebui să se impacienteze excesiv dacă l-am numi „traseist”. Fiindcă, până de curând, Mâță a fost șeful filialei bahluiene a Partidului Noua Republică (nu e vina dumnevoastră dacă vă scapă…; e gașca aia a nazistului de Mihai Neamțu), funcție din care a fost ejectat din motive de lipsă de performanță sau cam așa ceva.

Să tragem linie: necunoscut ca avocat, anonim ca politician, traseist…. Ce mai, un zero barat cu coroniță; desigur, în sensul că e la fel de imaculat ca și nimicul! Iar dacă mai punem la socoteală că în funcția de șef al mișcătorilor populari locali a fost cocoțaț de către nimeni altul decât candidatul perdant (pe atunci, tot PDL) din Colegiul Copou-Centru-Păcurari-Canta-Dacia-Alexandru, diplomatul teolog Teodor Baconschi, ne putem aștepta ca Mișcarea Populară să sucombe, la Iași, încă înainte de a porni undeva, într-o dulce și molcolmă lâncezeală moldovenească. Iar dacă se vor mișca, atunci băsiștii bahluieni o vor face – vorba unui fost senator – încet, foarte încet și pe loc!

Eugen Tolomac