În urmă cu nicio lună de zile, unui muncitor angajat la una dintre zecile de firme de la Palas i-a fosta dat să scape cu viaţă, după ce a fost strivit sub o jumătate de tonă de fierbeton, scăpat prin ruperea unui cablu de la o macara. Acum câteva zile, pe acelaşi vast şantier, pe care mai mult se distruge decât se construieşte identitatea oraşului, s-a produs un alt atentat la materia cenuşie autentic românească, după ce o bârnă a căzut în capul unui meşter Manole de pe la noi. Omul, cu nume predestinat pentru somn, Dumitru Ismană, lucra la subsolul uneia dintre clădirile ansamblului, iar o bârnă care susţinea un cofraj s-a îndreptat periculos spre capul său.

Pe fondul acestor accidente, cărora le cad victime numai români, excepţie făcând chinezul care s-a accidentat în urmă cu câteva luni, mulţi se întreabă de ce tocmai ai noştri se lovesc, se ciuntesc sau cad ca proştii din macarale, iar chinezii sunt bine mersi.

Păi simplu, în timp ce orezarii iau lecţii de autoapărare, ai noştri ţipă cleampă, „la mai mare!”.