Mare e Grădina Domnului şi mult mai nepătrunsă este nesimţirea judecătorilor bihoreni care au avut tupeul să anuleze până la temelii măreţul, megalomanicul şi nepreţuitul proiect Palas. Astfel, cea mai importantă investiţie (şi singura) din epoca Nichita stă să se dărâme ca un castel de nisip, iar şpaga, corupţia şi preţioasele indicaţii politice ale tandemului Nichita (PSD) – Fenechiu (PNL) stau să iasă la suprafaţă precum un buboi uriaş gata copt şi pregătit să supureze din plin.
Deşi sunt unii care se bucură la această cumplită lovitură în boaşe dată împăratului mall-urilor, Iulian Dascălu, decizia oarbă şi proastă a Justiţiei şovine de la Oradea nu poate decât să facă mari deservicii ieşenilor. Aceşti oameni blânzi şi răbdători vor fi nevoiţi, acum, să suporte Adevărul, să asiste înmărmuriţi la devoalările dedesubturilor politice, ale înţelegerilor transpartinice, să descopere cu stupoare cine şi cât a luat pentru a promova sau vota proiectul, cum a fost văduvit bugetul de un purcoi de bani şi, ce mai!, de ce nu a rămas Nichita fată bătrână.
Aparent, Dascălu, cotoi bătrân în ale afacerilor, ar avea cel mai mult de pierdut: bani, demnitate, credibilitate, libertate. Practic, dacă proiectul e închis definitiv, omuleţul intră în faliment. Şi, dacă intră în faliment, prietenii din umbră ai investiţiei s-ar putea trezi deguşaţi de acesta. În primul rând, am afla cât a luat fiecare. Cât s-a dat pe lângă la autorizaţii, ce conturi noi s-au deschis la băncile din străinătate, cum s-au închis ochii la unele ilegalităţi, câţi verzişori stau la baza prieteniei politice dintre Nichita şi Fenechiu, firimiturile care ajuns la Cârlan şi la unii consilieri locali (doamna Camelia Gavrilă ştie de ce). Practic, viaţa politică, economică şi socială a oraşului va fi dată peste cap pentru mult, mult timp.
Mai mult, se vor trezi unii ziarişti că vor să sape mai adânc şi-atunci, ce să vezi!, vor fi tulburate apele până şi la cea mai liniştită şi calmă instituţie a Iaşului. E vorba, bineînţeles, de DNA, unde procurorii anticorupţie, oameni cu bun-simţ şi atitudine civică, au considerat că somnul ieşenilor este mult mai important decât scandalurile legate de obiectul de activitate pe care îl au. Poate de aceea au şi cel mai mic număr de dosare penale finalizate, pentru că, nu-i aşa?, Iaşul este cel mai cunoscut oraş al Moldovei în care nu se întâmplă nimic. După cum spunea Sadoveanu.
Şi iată cum, din cauza acestor judecători de la Curtea de Apel Oradea, procurorii vor fi constrânşi să redeschidă dosarul, să refacă discuţiile prieteneşti cu cei implicaţi sau cu colegii lor din serviciile secrete care s-au ocupat de contestatarii proiectului (iar îl vom vedea pe dom’ colonel Blănaru la teve!!!), vom avea parte de discuţii şi declaraţii belicoase ş.a. Şi toate acestea ar putea dura cel puţin doi ani… şi încă pe-atât cu un nou proces. Dacă ne ghidăm după cum merge Justiţia cu mita luată de fostul prefect, Radu Prisăcaru, putem aştepta liniştiţi pensia.
Şi iată cum, în loc să ne vedem nepăsători de viaţă suntem nevoiţi, acum, să ne întrebăm cu toţii ce ne vom face cu acest Frankenstein numit Palas, în cazul în care hotărârea judecătorilor se pune în practică. Clădirile construite pe ruinele Curţii Domneşti vor fi dărâmate? Vor fi vândute sau vor fi înglobate într-un proiect muzeal numit: „Iaşul, vechi şi nou”, unde vom avea acces doar cu abonamente speciale plătite din taxele şi impozitele locale până când băncile îşi vor fi acoperit împrumuturile cu dobândă cu tot?
Nu rămâne decât să ne rugăm ca cei care ne-au băgat până-n gât în acest „şit”, să găsească o anexă ceva la contractul public de asociere – ţinut la secret de primar – şi să ascundă cât mai bine faptul că Nichita a semnat ca împuternicit al Consiliului Local, fără a avea acest drept, acte prin care administraţia locală joacă după versurile şi muzica lui Iulian Dascălu. Avem destul de plată, vreo 20 de ani, după creditul DEXIA, şi, ca ieşeni, credem că e suficient. Aşa că Justiţia asta oarbă ar face bine să-şi mai vadă şi de alte treburi, decât să strice somnul unui întreg oraş! Că monştri din ăştia am mai văzut şi nici în bască nu ne doare!
