Patriotism leşinat, în Sala Mare la palat

Romeo Olteanu

Romeo Olteanu

Consilierii locali, în frunte cu cei trei din executiv, au decis săptămâna trecută că perioada de concedii, peste care se pune ca colacu’ (n.r. – cacofonie inteţionată) peste pupăză canicula, nu sunt semne tocmai bune pentru eficientizarea muncii în zadar pe care o depun. Aşa că, oamenii au decis ca înainte de fiecare şedinţă a consiliului, toţi până la unul, să se ridice în picioare, cu capul în jos sau cu mâna pe poza amantei din buzunarul de la piept, şi să îşi rupă coardele vocale pe imnul naţional.

„Tovarăşe coleg, deşteaptă-te că am ajuns la punctul şapte de pe ordinea de zi şi mai avem nevoie de încă nouă voturi din partea ta. Tu nu ai înţeles că a fost cu substrat, ca un semnal de tren, acest îndemn? Locomotiva trebuie să funcţioneze până la capăt”, s-au auzit imediat îndemnuri.

Pentru a vedea dacă aleşii sunt pregătiţi temeinic, încă din şcoală, ca să intoneze imnul, i-am luat prin sondare pe vreo câţiva dintre consilieri. „Hai dom’ne, fugi de-aici! Cum să nu ştiu «Deşteaptă-te române». Încă de mic îl fredonam în faţa oglinzii…”, ne-a spus viceprimarul Olteanu. „Păi, ne spuneţi şi nouă o strofă – două din imnul lui Mureşanu?”, l-am invitat pe viceedilul cu barbă. „Păi cum să nu, că am încă o minte brici… Cu săpun mă spăl, Şi cu apă rece… Ne-ndurat, clăbucul printre gene trece. Dar, de-acolo, somnul iute o să plece! Căci dacă mă spăl.  Sun’ vioi cât zece…Acesta-i imnul!”.

Descumpăniţi de mintea, mai mult arici decât brici, a viceprimarului, suntem curioşi cu ce alte versiuni ale imnului vor veni şi ceilalţi aleşi ai acestei urbe de provincie.



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *