Preşedintele CJ Iaşi, Cristian Adomniţei, s-a declarat nerăbdător să-l întâlnească pe premierul Victor Ponta în cursul vizitei pe care şeful executivului o va face la Iaşi, pe 24 ianuarie. Adomniţei este hotărât să-şi umfle muşchii în faţa lui Ponta. Pretextul îl reprezintă priorităţile Iaşului de pe masa Guvernului, dar e limpede că liberalul aşteaptă o ocazie pentru a sublinia că el este ăl mai mare şi mai tare din judeţ. „Discursul mi-l fac eu. O să vedeţi ce-i voi spune premierului. Îi spun exact ce cred eu. Eu ministru am fost, parlamentar am fost, preşedinte de Consiliu Judeţean sunt, nu am alte interese”, a declarat Adomniţei. Până atunci, preşedintele CJ îşi exersează discursul în faţa oglinzii, asistat de unul din consilierii – redactori ai Veştii Judeţului. Reporterul Bârfei de Iaşi a surprins un astfel de exerciţiu de imagine.

Cristian Adomniţei: Deci tu eşti Ponta, iar eu-s eu. Suntem pe scena din Piaţa Unirii. Eu sunt ăla mai cocârjat, apăsat de problemele ieşenilor. Vezi imaginea?
Consilier: Mă scuzaţi, dar dumneavoastră sunteţi un bărbat bine, aveţi coloana dreaptă, puternică.

Măi, n-auzi? De ce suntem noi pe scenă? Ca să jucăm un rol, pricepi?
Aha, e ca-n Moş Ion Roată şi Unirea.

Păi vezi că ştii? Deci, fac un pas în faţă şi iau cuvântul. Ponta e în spatele meu. Se teme de mine, înţelegi? Ia fă-te că ţi-e frică de mine.
Douăzeci de genoflexiuni ajung?

Fă doar zece, că n-avem timp. Aşa. Bun, deci iau cuvântul. Tu eşti Ponta, mă asculţi înfricoşat. Ok, ok, opreşte-te, zece flotări ajung. Gata, mă laşi să trec la discurs?
Da… vă rog… spuneţi.

Hm, se vede că nu ţi-a fost demult teamă de mine, cam gâfâi, n-ai antrenament. Bun, sunt pe scenă. Privesc mulţimea roată. Cu ce să le captez atenţia? Ştii, aş vrea să-i înşfăc din prima de gât, să-i trântesc de perete şi să-i năucesc până la final.
Să interpretez rolul mulţimii? Ok, dar să fiţi blând, am mărul lui Adam sensibil. Au, au!

Eşti prea sensibil. Abia am folosit formula de salut şi deja ţipi?
Da, că aţi început viguros, ca un adevărat orator. Cicero e mic copil pe lângă…

Suficient! Am ajuns la problemele ieşenilor. Acum îi spun lui Ponta de autostrada Iaşi – Târgu Mureş. Din nou, vreau să văd reacţie înspăimântată, terifiată. Aici aş mai adăuga o figură de stil, spunându-i premierului cum trebuie el să se facă luntre şi punte pentru autostradă. Hai, să te văd!
Mă întind pe burtă?

Pe spate, mă! Ia, fă podul! Băi, dar te-ai îngrăşat, pe tine pot face lejer o autostradă cu trei benzi pe sens.
Ei, sunt şi eu un biet drum comunal. Nu mi-ar strica să mă ranforsaţi cu nişte bani europeni.

Mă fac că n-am auzit asta. Hai, ne apropiem de finalul discursului. Aici vreau să subliniez misiunea mea de Superman, cum salvez eu judeţul, luându-l de gât şi zburând cu el de pe Casa Pătrată. Ia să te văd. Fii judeţul meu!
Nu pot. Dacă vreţi, pot fi Hârlăul. Sau Mădârjacul. Aşa, ceva mai mic.

Tare nevolnic mai eşti! Eşti liber, du-te-n birou. Spune-i lui Chirilă să vină la mine. Ăsta da om devotat cauzei. Dacă vreau, îl trimit tocmai pe Krypton să deszăpezească!