Toamna patriarhilor. Rânja, Lupu şi Vitan, bucurându-se de roadele din câmpul muncii politice

Vine o vreme când, dacă n-ai paşchetele bine prinse de brăcinari, nu mai faci faţă la polemicile politice. De această tristă realitate a expresiei „faci, nu faci politică, vremea funcţiei trece”, şi-au dat seama şi trei participanţi la programul Senior al politicii ieşene, foştii deputaţi PNŢCD Traian Rînja şi Vasile Lupu, însoţiţi de fostul prefect al Iaşului, Florin Vitan, ţărănist şi el. Recent, cei trei cavaleri ai apocalipsei de activitate obştească s-au întâlnit la o agapă tomnatică, încercând să-şi aducă aminte cum e să ai pâinea şi cuţitul.

tr

Vasile Lupu: Traiane, dă-mi un pic sarea, te rog, că eşti mai tânăr şi mai zvelt.

Traian Rânja: Ia şi te serveşte singur. Uiţi faptul că, de la această masă, sunt singura personalitate care contează în viaţa publică ieşeană şi naţională. Eu însumi sunt sarea şi piperul de la orice adunare.

Florin Vitan: Ce mai, sunteţi amândoi nişte condimente foarte exotice. Totul e să nu vă băgaţi în ciorba mea.

Vasile Lupu: Ce ai, Florine, de eşti aşa cătrănit? Mai glumim şi noi, ca între ţărănişti. Doar ştii că într-o glumă am dus-o în toată guvernarea noastră. Ce vremuri, cu Emil la Cotroceni, cu Zoe…

Traian Rânja: Cu Tipătescu…

Vasile Lupu: Nu, bre, nu era Tipătescu, era Truţulescu.

Florin Vitan: Nu ştiu cum de v-aţi distrat voi, dar eu, ca prefect, am avut multă răspundere pe cap.

Vasile Lupu: Dar crezi că, noi, ca deputaţi, ne mai vedeam capul de treabă? Crezi că e uşor să ai numele domnitorului care a ridicat Biserica Trei Ierarhi şi să fii un simplu deputat? Să-ţi lustruieşti coatele cu toţi ţărănoii de prin Ialomiţa sau Dolj, în timp ce porţi însemnele nobiliare ale ctitorului Iaşului?

Traian Rânja: Iaca, Vasile, asta nu-mi place la tine. Ai un cusur: pe lângă faptul că eşti căpos, eşti şi lăudăros pe deasupra. Eu cred că ţi-ar prinde bine să mai ieşi în lume. Uite, mai vino pe la noi, la Asociaţia M10, să cunoşti nişte oameni deştepţi.

Vasile Lupu: Nu, mersi, dacă vreau să mă plictisesc, mă duc în parc. Ce să fac la asociaţa ta de bloc, să facem şedinţe în care să citim buletinul de presă al DNA ca pe Tatăl Nostru? Dă-mi voie să fiu ateu din punctul ăsta de vedere.

Florin Vitan: Nu, zău, Traiane, ce mai faci pe la partid? Merge treaba?

Traian Rânja: Florine, trebuie să recunosc că am întinerit de când mă ocup din nou de politică. Iar femeia asta, Monica, scoate tot ce-i mai bun din mine! Înainte aşteptam pensia cu o bucurie prostească, iar acum ştii ce silă mi-e de statutul meu de asistat social? Monica mi-a deschis ochii şi mi-a arătat ce pensionar hrăpăreţ sunt, cum mănânc eu banii statului, cum mă îngraş pe zi ce trece din mila banului public.

Vasile Lupu: Aha, de aia nu te-ai atins deloc de pârjoalele de pe masă. Nicio problemă, lasă că le înfulec eu, nu mai am de mult arsuri la doctrină.

Traian Rânja: Treaba voastră, dar uitaţi-vă la voi. Purtaţi bretele, abia vă mai struniţi burţile, aveţi profilul tipic de pensionari îmbuibaţi.

Florin Vitan: Da’ mai lasă-ne, Traiane, cu rechizitoriile astea. Dacă tot nu-ţi place de noi, de ce nu te duci să mănânci la cantina DNA?

Traian Rânja: Eh, n-am eu bani pentru meniurile de acolo. La ce conturi burduşite au clienţii care trec pragul cantinei, zici că eşti la Ritz. Doar dacă vorbesc cu Monica, să-mi facă un discount, dar nu cred că va face aşa ceva. Asta înseamnă trafic de influenţă, pedepsit drastic la noi în partid.

Vasile Lupu: Da, ai grijă, ar putea să te pedepsească obligându-te să porţi bretele, ca pensionarii decrepiţi!

Florin Vitan: Vasile, lasă-l şi tu în pace. Doar ştii prea bine că nu poţi glumi cu disciplina de partid. Şi la noi, ţii minte, când ne dădea ordin Victor Ciorbea să aplicăm legile reformei ţărăniste, nu mişca nimeni nici un deget. Asta înseamnă disciplină!

Vasile Lupu: Lasă, că nici nu era greu să faci joc dublu sub nasul lui Ciorbea. Omul avea o atenţie mai mult decât distributivă, dar nu i-a folosit la nimic. Când credeam că vorbea cu mine, el de fapt trăgea cu ochiul la Radu Vasile.

Traian Rânja: Erau alte vremuri. Dacă intri într-o crâşmă şi spuneai că eşti deputat, apărea purceluşul de lapte imediat pe masă. Şi plăteai abia la alegerile următoare. Te aştepta omul să-i întorci favorul, nu-ţi lua pielea de pe tine imediat.

Vasile Lupu: Maniere, dom’le, nu ca în ziua de azi. Azi te fiscalizează peste tot, nu poţi nici măcar să bei un şpriţ în tihnă, că imediat vine unu’ şi-ţi numără bulele de sifon din pahar.

Florin Vitan: Aia-i, să ne bucurăm că am trăit la bel epocul politicii româneşti, când toată lumea ne aflam ca fraţii, şi opoziţie, şi putere. Era frumos, dom’le. Parcă-l văd şi acum pe Liviu Antonesei venind în bermude la Consiliul Judeţean.

Vasile Lupu: Da, era libertate de expresie la tot colţul şi pentru toată lumea. Dacă aş fi fost în locul lui Ciumara, aş fi pus impozit pe chestia asta.

Traian Rânja: – Dragi prieteni, vorba Monicăi, se apropie ora închiderii. Fiţi băieţi de comitet şi achitaţi-mi şi mie nota. Ştiţi, încă n-am strâns cotizaţiile la partid pe luna asta. Dar data viitoare fac eu cinste, promit. Deşi statutul nu-mi permite să întreţin pensionarii hapsâni, voi face o excepţie, de dragul vremurilor creştin – democrate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *