Profesorul Vasile Astărăstoae, rector al Universității de Medicină și Farmacie, are visuri de mărire. Să le luăm în ordine:

1. Să cumpere pentru UMF cele trei blocuri ridicate scheletic în Tătărași, lângă Lidl, și să le transforme în cămine studențești (bani are gârlă).
2. Să cumpere, la preț de chilipir, în urma licitației, sediul Universității ”Petre Andrei”. Așteaptă să mai scadă prețul și vrea să-l ia și să-l transforme în sediul auxiliar pentru UMF.
3. Ultimul punct, dar nu cel din urmă de pe lista lui Astărăstoae e să devină șeful tuturor universităților ieșene, în cazul în care se pune în practică planul lui Cristian Adomniței, președintele CJ, de unire a tuturor unităților de învățământ superior de stat.

Bazil, începuturile

Dar să le luăm pe rând și să vedem cum a ajuns Astărăstoae în această poziție extrem de favorabilă. Primele bancnote românești din plastic, alea albastre cu eclipsa, au fost tipărite în 1999, în Australia. Ca și multe din următoarele, de altfel. De fapt, Imprimeria BNR ar fi putut să se reprofileze pe tipărirea de timbre și plicuri, pentru că în 2001, într-un oraș prăfuit de provincie pierdut undeva în nord-estul României s-a petrecut un eveniment minor la prima vedere. Cel mai doctor legal din sud-estul Europei, Vasile Astărăstoae a devenit profesor la UMF-ul ieșean. “Legal” în sensul că se ocupă de medicina legală, adică de hăcuit oameni care nu mai pot protesta din motive de stare de cadavru. De alte sensuri ale termenului se tot ocupă de vreo doi ani băieții de la DNA. De ce a fost așa un eveniment epocal? Destul deocamdată să menționăm că omul nostru ar putea concura voios Imprimeria, exact pe domeniul său principal de activitate.

UMF, tiparniță de bani

Ajuns cu acte în regulă prof. univ. dr. și alte prescurtări, Astărăstoae a stat o bucată de vreme în umbră, ocupându-se cu mărunțișuri: mai un Consiliu Județean, mai un Colegiu al Medicilor, suficient cât să fie văzut de public, iar medicii să-l perceapă ca pe un vajnic apărător împotriva demonului Acuză de Malpraxis. Bazil a așteptat și a îndurat. Să-i vină rândul. Și i-a venit. Pohta ce pohtise se împlini: Astără a devenit rector, prima dată în 2008.

Obișnuit cu subteranele și catacombele, rectorul a tăcut și a făcut. Pe nesimțite, dintr-o universitate care aproape ajunsese să-și adune studenți cu arcanul, zdruncinată mai ceva ca zona Vrancea de cutremure interne, bombardată de scandaluri cu diplome false, șpăgi și alte alea, Astără a transformat UMF în tiparniță. De bani.

Toată lumea, mulțumită

Acum, e singurul actor care contează pe piața imobiliară. Când vorbește rectorul de cumpărături, mai că și greilor din domeniu le vine să se lase de meseria de dezvoltator imobiliar. Tehnica de lucru pentru transformare a fost simplă: se iau niște studenți străini, de preferat din țări bananiere. Numărul lor se înmulțește cu 5.000 de euro anual și se pune deoparte, iar unu se ține minte. Se ia unu și se trimite înapoi în bananiera lui, să le povestească și prietenilor că șpaga la examene e mai mică la Iași decât la Oxford, diploma tot pe carton este imprimată, șaorma la discreție, iar gagici faine cu duiumul. Din unu se face doi și se reia de la primul pas. Și tot așa, până se adună destul, țările devin vreo 80, iar toată lumea e mulțumită. Chiar entuziasmată. În rest, batista pe țambal. De câte scandaluri ați mai auzit la UMF de când e păstorită de Astără?

Bani grupa mare

Bun, dar ce faci când treaba începe să meargă, studenții să tot curgă, pentru că și taxa de 5.000 de euro e mult mai mică decât la Oxford, iar căminele tale sunt de pe vremea Ciuruitului? Unde îi ții pe toți? Nu de alta, dar cazarea la UMF înseamnă un ban în plus pentru universitate, iar studenții nu mai trebuie să dea pe chirie banii necesari atențiilor la profi, la examene. Eh, în cazul ăsta, cu bănuțul strâns în ani de zile de dansat ciuleandra fără cuvinte, încep să fie vânate licitațiile în care se scot la vânzare clădiri atât de mari, încât jucătorii imobiliari amețiți de criză să nu poată intra în joc. În astfel de momente, Astărăstoae se așază pe marginea drumului, zdrăngăne ușor punga cu galbeni și așteaptă. Oricine trece pe-acolo află că are bani. Mulți. Mai mulți decât oricine altul. Cine ar mai putea pune deoparte încă de la începutul anului 31 milioane euro pentru achiziții și investiții?

Studenții, în Arenă

Prima pohtă, parcare sub statuia Unirii din fața UMF. Deh, Merțanele studenților trebuie parcate undeva, nu? A doua pohtă, complexul Arena din Tărărași. 1.000 de locuri de cazare dintr-un foc. La 100 de euro locul, ceea ce nu e chiar mult pentru un fiu de șeic, afacerea e amortizată în 10 ani. Chiar mai repede, pentru că UMF poate ieși mult mai ieftin. Prețul de pornire pentru vânzarea celor 7 blocuri de lângă Spitalul de Copii este de doar 6,4 milioane euro. Nici suma asta nu este la îndemâna oricui, așa că Astără e ca și câștigător. Oricum, mai așteaptă o tură la licitație, să mai scadă un pic prețul. Trei blocuri sunt deja la roșu, așa că dacă dai cu var și pui geamuri, deja poți lansa anunțurile de închiriere pentru studenții străinezi.

Turnul cel strălucitor

Pe lista lui Astără se află și o universitate. N-are treabă cu medicina, dar spațiile sunt numai bune. Un turn acoperit cu aluminiu în buricul târgului, un cămin / hotel studențesc tot pe-acolo, bașca încă o clădire, în partea de sus a aceluiași buric al târgului, lângă biserica Banu. Ați recunoscut împricinata, nu? Ei, dacă nu, vă zicem noi: “Petre Andrei”, iar clădirile sunt pe străzile Gh. Asachi, Otilia Cazimir și Musicescu. Pentru ce datorii se vând toate astea de către Fisc, nu importă. Se vorbește de vreo 15 milioane de euroi, dar nimeni nu are banii ăștia, așa că toate clădirile la un loc dacă vor ajunge la vreo 7 – 8. Iar dacă nu te bagi din prima la licitație, a doua oară Fiscul mai taie 25% din prețul de vânzare. Răbdarea e virtutea înțelepților, iar Astără e hârșit în așteptare.

Cinci coroane

Tot de un an, de când UMF a intrat în hora imobiliară, Astără așteaptă să înghită și spitalul CFR. Iar pe ăsta, l-ar putea lua chiar gratis. Ministerul Transporturilor nu mai are ce face cu spitalele din subordine și nu știe cum să scape de ele. Ministerul Sănătății sau universitățile de medicină din țară sunt invitate să se înfrupte. UMF Iași e una din puținele care are bani. De fapt, în toată țara, doar șase universități sunt pe plus, iar UMF e una din ele. La finalul transferurilor, Astără va ajunge să poarte cinci coroane una peste alta, mai ceva ca Papa: Institutul de Oncologie, cel de Boli Cardiovasculare, Socola, CFR și Spiridon. Doar pentru Spitalul CFR, Astără se gândește să spargă 3 milioane de euro. Deh, varul e scump. Dar după preluare și văruire, studenții mediciniști vor avea pe pielea cui să-și facă mâna, fără emoții: pe pacienți. Baza clinică proprie e unul din marile visuri ale lui Astărăstoae.

InterUniversitas

Al doilea mare vis e să fie ce-a fost și mai mult decât atât, vorba lui Petru Rareș. Ce-a fost? Păi, rector, că e la al doilea mandat. Ce să fie? Mega-rector, că îi expiră mandatul și rămâne pensionar. A, nu există funcția? Nicio problemă, ce nu este va fi, căci nimic nu este imposibil pentru Astără. Ideea nu e nouă. Strângem toate universitățile din Iași sub o singură pălărie. Ce, Academia Mihăileană nu era una singură? Prima încercare de a deveni mega-rector, Astără a făcut-o acum vreo trei ani. Se zicea că o comasare de universități ar urma să fie finanțată în plus, prin noua lege a învățământului. Banul e ochiul dracului, iar cu tot cu ochelari, Astără are patru. S-a gândit la trei UMF-uri într-unul: Iași + Cluj + Târgu Mureș = LOVE = Universitatea “Dacia Superioară”. Legea a apărut, dar ideea bonusului de finanțare nu s-a mai regăsit în text. “A, nu dați bani în plus? Bineee…”, a zis Astără și a lăsat-o baltă. Și-așa e greu să treci de pe o parte a Carpaților pe alta, ceea ce văsuseră și nemții la 1917. Astără s-a reorientat spre Iași, unde a început să tatoneze varianta unirii universităților de pe malul Bahluiului. Ca liberal în cuget și simțiri, s-a putut înțelege cu tânărul șef al Consiliului Județean, căruia imaginea unui om care să controleze tot ce mișcă într-un domeniu chiar îi surâde. “InterUniversitas”-ul a devenit scopul comun. Unul, Cristi de la CJ, spune oricui vrea să-l asculte că ideea e genială, chiar dacă nu spune și de ce. Mai nou, adaugă și că ăia care nu sunt de acord cu ideea sunt niște retrograzi care nu înțeleg viitorul academic al Iașului. Pe partea cealaltă, Astără merge tot pe ce știe el mai bine: “taci și fă”. Eh, nu chiar tace, dar vorbește în șoaptă: cei care nu vor sunt niște orgolioși. Iar orgoliile se fărâmă sau se cumpără. Unde se va putea cumpăra, UMF sare cu banul. Unde nu… eh, e așa greu să șoptești că o anume universitate e pe butuci din cauza “managementului defectuos” și să aranjezi o mică lovitură de Senat? Un rector retrograd poate fi înlocuit cu unul progresist. La o adică, și Moldova s-a unit cu Muntenia alegând același rector… asta, domn. De ce nu?