Anghel Ficu, un pescar plutind pe apele liniştite ale directoratului etern

Prezenţă obscură în Consiliul Local Iaşi, liberalul Anghel Ficu trăieşte micile plăceri ale vieţii de director de deconcentrată, departe de ochii unei lumi prea rea cu sinecuriştii vremurilor. Şef al Centrului Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, micul ficus din grădina liberală se hrăneşte prin fotosinteza statului cu burta la soare. Uneori, mai sare câte-un peşte gras din baltă şi-i îndeplineşte câte-o dorinţă în ziua de salariu. Dar despre interiorizatul şi misteriosul Anghel Ficu, aflăm mai multe detalii frunzărindu-i jurnalul personal.

  • Chiar mă gândeam zilele astea că mi-e mult mai bine aici, la Dezvoltare Rurală şi Pescuit, decât pe vremurile în care eram director la Oficiul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii. Atunci, mi-era şi jenă să spun pe la recepţii şi chermeze că mă ocup de gogoşerii şi croitorii. Acum, e cu totul altceva. Mai ales când avem un agronom prim-ministru, altfel faci impresie când declari ritos că eşti şef la dezvoltare rurală. Mai nasol e cu pronunţia denumirii prescurtate a instituţiei, unde nu am făcut nici un progres, dimpotrivă. De la OTIMMCI am ajuns la CRPDRP, un regres uriaş pentru dicţia mea şi-aşa precară.
  • Văd că şefii judeţului sunt mari amatori de pescuit care nu scapă niciun weekend să nu facă o vizită de lucru pe la vreo baltă. M-aş duce şi eu cu ei, să apar în pozele pe care şi le pun pe Facebook. La o adică, le mai dau şi-o mână de ajutor. De parcă eu n-aş şti să prepar momele, să dau la nadă, să amăgesc peştele cel mare! Ce naiba, doar sunt politician, sunt expert în bazine electorale. Ok, nu chiar la nivel de bazin, dar într-un acvariu electoral tot mă descurc.
  • Mă bate gândul să mă retrag din rândul consilierilor locali. Constat că nu am nicio idee de emanat în plen. Apoi, deja ştiu pe de rost arabescurile din tavanul sălii, prin urmare nu mai am ce urmări cu atenţie în timpul şedinţelor. Ehei, la câte mustăţi virtuale le-am făcut primarilor din tablourile din Sala Mare, puteam să organizez o întreagă expoziţie pentru Galeriile Cupola. Nu mi-e ruşine nici cu colecţia de origami pe care am făcut-o din proiectele de hotărâri aflate la mapă. Dar marele meu vis artistic este să mă transform eu însumi într-un bonsai. Aş fi primul Ficus contorsionist, ducându-mi liniştit traiul la Grădina Botanică, vizitat de elevi şi pensionari cu bilet redus.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *