„AUTOGARA”, un important proiect abandonat

Pentru un străin, o căutare pe Google după numele Iașului poate crea o falsă impresie. Ziceți și dumneavoastră, ce-ați crede despre o localitate care are doar 320.000 de locuitori, dar deține un aeroport internațional, trei gări și cinci autogări? Noi am zice că e un nod important de transport în economia țării respective, eventual un oraș cu o industrie foarte dezvoltată, care exportă la greu pe calea ferată și în care năvălesc zilnic zeci de mii de navetiști, sute de autobuze debarcându-și pasagerii la Vama Veche, în Păcurari, Moara de Foc sau pe strada Arcu. Că lucrurile stau cu totul altfel, nu mai este nevoie să v-o spunem, că doar sunteți ieșeni și dumneavoastră. De ce nu are Iașul o singură autogară, dar una modernă, la nivelul secolului al XXI-lea?

Ideea comuniștilor
Înainte de 1989, transportul public auto din Iași era simplu. Exista o singură autogară, pe amplasamentul actual al supermarketului Billa. Așa cum erau, comuniștii gândiseră în perspectivă ceea ce se numește acum „centru intermodal de transport”, adică un punct în care să se conexeze mai multe tipuri de transport. Venea omul cu trenul de la București și cobora în Gara Mare. Pentru a lua un autobuz spre Focuri, de exemplu, unde avea treabă, nu mergea mai mult de 3 minute pe jos. Întors în Iași, avea la dispoziție două trasee de tramvai cu punctul terminus la Autogară, 3 barat și 7. Primul mergea prin Centru spre Tătărași Sud, iar celălalt spre Tătărași Nord. Pe o rază de 200 de metri, aveai la dispoziție trei tipuri de transport.

Perioadă de haos
Lucrurile nu stau altfel nici în ziua de azi, ca teorie. Transportul este cu atât mai eficient, cu cât călătorul are la dispoziție mai multe tipuri de vehicule într-un singur punct. Doar că teoria e una, iar practica, alta. Înainte de 1989, toate cursele intrajudețene de autobuz, care, într-adevăr, nu erau multe, își aveau punctul terminus la Autogară. Era suficient de mare pentru a asigura toate legăturile existente atunci, iar traficul auto era suficient de lejer pentru a nu se încurca autobuzele cu Daciile personale. După desființarea autogării vechi, a urmat o perioadă de haos, în care fiecare pleca de unde voia, neexistând niciun nod propriu-zis.

Autogară ad-hoc
Primul astfel de nod a devenit autogara Codreanu, de la Vama Veche, dar nu avea să rămână singurul. Pe măsură ce traficul intrajudețean s-a întețit, au apărut autogările Iași – Vest, în Păcurari, Real – pe Moara de Foc, Eurovoyage – în Baza 3, Intertranscom – pe strada Arcu, pentru a le numi numai pe cele mai importante. Au apărut și autogări ad-hoc, cum este cea de la Sinagoga Merarilor, din Târgu Cucu. Asigură câteva legături, spre Aroneanu, Sculeni sau Probota, dar este cunoscută doar de inițiați. Oficial, ea nu există. Pur și simplu, acolo opresc niște minibuze antice, din care coboară oameni și în care urcă oameni. Dacă vrei să afli orarul curselor, pe aceștia trebuie să-i întrebi, căci un peron amenajat sau un avizier unde să fie prezentate cursele, nu există.

De 10 ani
Nu este singurul caz, dar este unul flagrant. Într-un Iași european, chiar lângă noul Palat al Justiției, funcționează o autogară sătească. Cine ar trebui să rezolve astfel de situații? Cine altcineva, decât municipalitatea. Pentru că dacă autorizațiile pentru legăturile rutiere ale Iașului cu diverse comune le dă Consiliul Județean, punctele terminus intră în atribuțiile autorităților locale. Or, primăria noastră vorbește de construirea unei noi autogări cam de vreo 10 ani. Prima ocazie, de finanțare a lucrărilor în cadrul Programului Operațional Regional 2007-2013 a fost ratată. Ani prețioși au fost pierduți într-o dispută sterilă cu privire la statutul juridic al viitorului amplasament din Tudor Vladimirescu.

Unde o punem?
Autogara ar fi trebuit să fie gata de mult, dar nici măcar unde va fi amplasată nu se știe. Până și pe acest punct minor, nu avem consens. În ianuarie anul trecut, se vorbea în continuare de amplasamentul de la garajul RATP din Tudor Vladimirescu. Trei luni mai târziu, se propunea amenajarea autogării la depoul RATP de la Gară. Acesta ar fi urmat să fie mutat în Dacia. Acum, se vorbește din nou de construirea autogării în Tudor Vladimirescu. În valoare estimată de 93,7 milioane lei, autogara ar presupune amenajarea unei parcări cu 60 de locuri, 10 peroane de așteptare, 50 de locuri de parcare pentru autobuze, o stație de carburanți, una de spălare și una ITP, precum și a unei linii duble de tramvai în incintă. De altfel, existența deja a unor astfel de dotări în Tudor Vladimirescu este unul din argumentele pentru care a fost luat în calcul acest amplasament. El are însă dezavantajul enorm că numai centru intermodal nu mai este. Autogara ar fi amplasată la mare distanță de Gară, pe o linie de tramvai secundară, slab conectată cu centrul orașului și într-o zonă cu un trafic auto deja sufocant.

Cu ce bani?
Marea problemă este însă, acum, finanțarea. Noul Program Operațional nu mai asigură o linie de finanțare pentru astfel de proiecte. Normal, pe undeva. Uniunea Europeană a considerat că ne-am rezolvat problema. V-am oferit bani o tură pentru autogări, nu i-ați folosit, înseamnă că de fapt nu aveți o astfel de problemă. Hai că vă dăm pentru altceva. Deci, avem toate șansele să rămânem cu buzele umflate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *