Fostul prefect al Iaşului, Dragomir Tomaşeschi, a intrat în vizorul fiscului, acesta scoţându-i la licitaţie un teren intravilan şi două beciuri, toate evaluate la aproximativ 100.000 de lei. Administraţia financiară încearcă astfel să recupereze banii reprezentând contravaloarea asigurărilor de sănătate pe care Tomaşeschi nu şi le-a plătit între anii 2006 – 2009, pe vremea când acesta practica avocatura. Pentru a-şi plăti datoria, Dragomir Tomaşeschi a încercat să câştige un ban din muncă cinstită, căutându-şi un loc de muncă. Iată câteva însemnări ale acestuia despre experienţele pe care le-a trăit cu această ocazie.
„Ziua întâi – M-am gândit să profit de spatele meu de salahor şi să mă angajez hamal în gară. Trebuie să mă antrenez, poate că voi fi nevoit să duc şi eu cândva servieta vreunui mahăr de la Bucureşti. Bine, eu sper să fie a lui MRU, dar, la cât de anemic e ăsta, poartă borsetă, şi aia goală, la oha. Nu ţine acte la el, bani, e obsedat să nu-l prindă CIA sau FSB şi să-l deconspire că, de fapt, are tatuată o cravată de utecist pe omoplaţi.
Ziua a doua – Am renunţat la cărat bagaje în gară. Acum vând shaorma, tot în zona gării. Fălcile mele inspiră încredere clienţilor. Alura de buldog ţine loc şi de bodyguard. O economie pentru patron, pe care a apreciat-o, dându-mi voie să înfulec un sandwich pe seară, cu de toate. Aiurea, eu aş vrea să înfulec vreo halcă de pământ, ca pe vremea când eram prefect, dar de unde? Mestec minute în şir aluatul nedospit, privind cu jind la trenurile care vin şi pleacă.
Ziua a treia – Azi l-am văzut pe Dumitru Oprea coborând din tren. Mi-am băgat căpetele în cuptor, să nu mă observe. Abia mi-a încăput. Urechile mi-au rămas pe-afară. L-am auzit cum întreabă dacă servim şi ceafă de porc. Am dat din cap că nu şi m-am blocat de tot în cuptor. Au venit ăia de la descarcerare. Oprea era tot acolo. Când m-a văzut, a mormăit că de ce-l mint, că aveam ceafă de porc şi n-am vrut să-l servesc.
Ziua a patra – Cam nasol la shaormerie. Au venit ăia de la Sanepid şi m-au amendat pe motiv că le miroase a mucegai. Abia după ce i-am făcut să plece, mituindu-i cu nişte kebab, am descoperit de unde venea duhoarea: de la statutul Forţei Civice, pe care-l ţineam ascuns sub nişte carne de vită. MRU mi-a explicat la telefon că e normal ca statutul să miroase a stătut. Nu-mi place chestia asta. Mi-e să nu kobească, mai ştii?”.
