Pentru autoritățile ieșene dinainte de 1989, marele cutremur din 1977 a reprezentat o mană cerească. Iașul nu a fost lovit foarte puternic de cutremur, cele mai multe victime și clădiri prăbușite fiind înregistrate în București. Cu toate acestea, autoritățile locale de partid din Iași au profitat de ocazie și, sub pretextul că deveniseră nesigure, au demarat un amplu program de demolare a vechilor clădiri din centrul Iașului. Proiectul exista mai demult pe planșe, dovadă și faptul că s-a trecut imediat la reconstrucție, clădirile cu un etaj sau două, tipice Iașului interbelic fiind înlocuite de blocuri turn, iar străzile, redesenate și transformate în bulevarde. În acea perioadă s-au realizat și „străpungerile”, cea de pe Independenței, spre Păcurari și cea de pe actualul bulevard Ștefan cel Mare fiind doar două exemple. Haideți să aflăm povestea galeriilor comerciale Ștefan cel Mare.

Proiect blocat
Lucrările de redesenare a centrului Iașului au dus, cum era și firesc, la descoperirea a numeroase ruine și rămășițe ale Iașului vechi. De multe ori, buldozerul a transformat în praf și pulbere povești vechi de sute de ani. În alte cazuri, foarte rare din păcate, buldozerul a ezitat. Așa s-au petrecut lucrurile la actuala esplanadă a Cubului. La săpături s-au descoperit ruinele unei săli ovale, structură rar întâlnită în vechile construcții moldovenești. Ca urmare, zona a fost redesenată din mers, plănuindu-se o reamenajare care să scoată în evidență ruinele. Au fost construite blocurile din jurul esplanadei și galeriile comerciale, iar ruinele au fost acoperite provizoriu cu beton, cu menținerea accesului în interior. Cubul marchează locul sălii medievale și ar fi trebuit acoperit cu sticlă, funcționând ca luminator pentru viitorul muzeu de dedesubt. Limitarea drastică a cheltuielilor pentru investiții în a doua jumătate a anilor ’80 a dus însă la înghețarea proiectului, acesta rămânând blocat până în ziua de azi. Primăria, care este proprietara ansamblului, nu s-a grăbit să implementeze un proiect clar de punere în valoare a acestuia.

Localuri la subsol
În timp, Cubul s-a transformat într-un simplu punct de reper pe harta Iașului, fără ca formei ciudate ce răsare din beton să i se mai găsească un rost. Acum vreo 10 ani se anunțase un concurs de proiecte pentru reamenajarea zonei. Ideea a rămas la stadiul de vorbe, negăsindu-se nici banii, nici voința de a se face efectiv ceva. Mai rău, subteranele au devenit o cloacă imundă, fiind folosite ani de zile ca WC public sau ca loc de întâlnire promiscuu. A trebuit ca o fată să fie violată și ucisă în hrube pentru a fi luate primele măsuri, care au însemnat închiderea ruinelor cu grilaje de fier. Parțial, subsolul a ajuns să fie folosit pentru amenajarea de localuri, așa cum sunt folosite ruine similare în multe locuri ale Europei.

Eșec comercial
Galeriile comerciale Ștefan cel Mare au reprezentat însă de la început un eșec. De fapt, nu chiar de la început, pentru că în anii ’80, galeriile, Casa Modei de alături, magazinul Materna și celelalte funcționau din plin, ca stradă comercială. După 1990 s-a văzut însă că vadul comercial este foarte redus, lipsa locurilor de parcare făcând dificilă existența magazinelor. În timp, multe s-au închis. În locul lor au apărut alte cluburi, un escape room și spații de birouri ieftine. Lipsa de perspectivă economică a zonei a făcut ca spațiile de birouri să se închirieze și cu 7 euro/mp, ceea ce pentru buricul târgului este foarte puțin.

Biblioteca, un pilon
Eșecul galeriilor comerciale Ștefan cel Mare ca ansamblu de magazine a dus la utilizarea lor în orice alt scop posibil. Au fost amenajate spațiile unei universități sau sedii de bănci. Într-un spațiu amplu și-a găsit loc până și Biblioteca Județeană, după închiderea pentru consolidare și restaurare a Palatului Culturii. Inițial, s-a dorit ca mutarea să fie doar provizorie, dar știți cum se spune: nimic nu este mai etern ca provizoratul. Inițial, mutatul înapoi a Bibliotecii a fost amânat fără termen, pe măsură ce lucrările de la Palat s-au prelungit. Când acestea s-au finalizat, s-a aflat și că Biblioteca va rămâne în exil. În fostele sale spații de la Palat va funcționa un muzeu, iar Biblioteca va fi găzduită în continuare tot de galeriile Ștefan cel Mare. Poate regândirea ansamblului ca un centru cultural, amenajat în jurul bibliotecii deja existente, ar fi o soluție mai potrivită decât palatul Braunstein.