Lavinia Scripcaru
Ceva (cineva) e putred la Centrul Regional de Transfuzii! Chiar dacă numărul donatorilor s-a dublat în zilele campaniei de recoltare, grupele sanguine A1 şi AB IV, în special cele cu Rh negativ, sunt puţine. Este adevărat faptul că mai puţin de 10% din populaţie are aceste grupe. Cu toate acestea există donatori care să asigure un minim de sânge mai ales pentru cazurile grave.
„Distribuţia sângelui pe unităţile medicale se face în funcţie de numărul de cereri pe care ni le trimit punctele de colectare existente în fiecare spital. Există situaţii în care primim solicitări din mai multe locuri de grupe mai dificile şi, din această cauză, nu putem acoperi mai multe sectoare. De aceea, la urgenţă aducem sânge pentru cazurile care necesită o operaţie iar celelalte persoane intră pe lista de aşteptare”, ne mărturiseşte Lavinia Scricaru, director la Centrul Regional de Transfuzii Iaşi.
De cealaltă parte, surse din interiorul sistemului prezintă o situaţie cu totul diferită faţă de declaraţiile doamnei Scripcaru:
“La Centrul de Transfuzii sunt probleme cu pungile în care se pune sângele după recoltare. Uneori nu asigură necesarul de sânge pentru cazurile care necesită o intervenţie chirurgicală. Pe de altă parte, dacă sunt grupe rare de sange, de exemplu., grupa O(I) Rh negativ sau AB(IV) Rh negativ, chiar nu au”.
O altă problemă scoasă la iveală sunt pungile în care se depozitează sângele recoltat. Ultima campanie, desfăşurată recent la Antibiotice SA, a avut şi ea “mici” nereguli: mai mulţi donatoari voluntari nu au putut dona sânge.
“Din anumite motive nu am putut recolta la toate persoanele sânge, dar pe data de 7 mai vom face o a doua vizită”, spune, vizibil jenată, Lavinia Scripcaru.
Nu ştim de ce sunt atâtea probleme la centrul de transfuzii şi nici nu vrem să ne dăm cu părerea înainte ca persoane competente – inspectori, specialişti – să analizeze situaţiile de risc la care sunt supuşi zilnic pacienţii operaţi. Cert este însă că ceva este putred în această instituţie. La fel ca în Danemarca, dacă nu chiar mai rău. Să fie managementul, indolenţa angajaţilor sau faptul că cineva, acolo sus, în zona politicului, îi iubeşte foarte tare? Ce spuneţi?
