Liviu Brătescu, un bărbat manierat, care recunoaşte importanţa matriarhatului în politică

După ce s-au finalizat listele de candidaţi liberali ieşeni la parlamentare, câţiva dintre pretendenţii rămaşi pe afară şi-au croit imediat aura de eroi, de martiri nedreptăţiţi ai neamului liberal. Unul dintre ei este şi istoricul Liviu Brătescu, care pare, din păcate pentru el, condamnat să înregistreze eşecuri istorice în cariera politică. După pierderea la mustaţă în faţa Elenei Udrea a unui loc în Parlamentul anului 2012, iată că, acum, Brătescu nici măcar n-a mai intrat în teren, fiind eliminat la masa verde. Dar, mai multe despre trăirile din aceste zile ale istoricului ieşean, am aflat din jurnalul său personal.

  • Numai cât mă gândesc la nedreptatea care mi s-a făcut, şi deja simt că mă ia cu ameţeală. Cum, dom’le, să fiu pus pe locul cinci la deputaţi? Eu, care m-am luptat cu favorita preşedintelui, eu, care m-am tăvălit în luptă dreaptă prin smârcurile din Roman cu blonda de la Cotroceni, tocmai eu să fiu dat la o parte? E clar, nu mai există principii în politica liberală. Şi apoi, cine-i, dom’le, Liliana Scântei, madama aia care a fost pusă prima pe listă la Senat? Iar ni-l bagă pe gât pe Agamiţă Dandanache? Dacă e trădare, s-o ştim şi noi! Dar din timp, nu să ne trezim cu ea pe tavă fix când desfăceam şampania.
  • Şi apoi, colegii mei… Mi-e tare milă de Daniel Minciună, care a fost şi el îndepărtat de pe liste. De parcă Iaşul n-ar fi meritat un parlamentar numit Minciună. Zău aşa, pe ce lume trăim?
  • O altă tristeţe care mă apasă e că n-am văzut nici un liberal venind la Parlament pentru a-l saluta pe ultimul drum pe primul nostru preşedinte, Radu Câmpeanu. În schimb, se trag toţi în poză cu Mircea Ionescu – Quintus, dar nici măcar nu mai verifică dacă acesta mişcă cel puţin din pleoape.
  • Partea bună e că, după ce mi-am dat demisia din funcţiile de conducere pe care le aveam, voi avea mai mult timp să mă ocup de lucrurile cu adevărat importante, cum ar fi munca de cercetare. Sunt multe de analizat din perspectivă istorică. Abia aştept să mă cufund în praful bibliotecii de la Academie… Eh… pe cine vreau eu să păcălesc?! Vreau în Parlameeent! Da, vreau să fiu deputat! M-am săturat de târgul ăsta provincial, vreau să fiu acolo unde orice istoric trebuie să ajungă, în sfatul ţării! La bulivard, birjar, la bulivard! Of, ce mi-ai făcut, Alinuţo! Iaca, m-ai făcut să-mi pierd minţile din cauza unei dregătorii. Şi când mă gândesc la ţărişoara mea, la România…la progresul ei, la propăşirea ei…da, voi Parlament cu orice preţ! Nu mă las. Las’ că ne vedem în 2020, ura şi la gară!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *