Lucian Grecu, trăind visul unei aventuri imobiliare ca-n filme. Unirea, profitul a făcut-o

Lucian Grecu este unul dintre puţinii oameni de afaceri ieşeni care au motive să se creadă buricul târgului, chiar şi numai dacă te gândeşti că una dintre principalele sale proprietăţi este Hotelul Unirea, situat la kilometrul zero al Iaşului. Din acest epicentru al profitului, Grecu şi-a diversificat investiţiile, cumpărând diverse clădiri pentru a le modela în spaţii de birouri, cum este cazul fostului sediu al societăţii Nicolina, sau ridicând un cartier de vile în zona Copou – Breazu. Mai multe detalii despre traiul de zi cu zi al managerului hotelier, aflăm din jurnalul acestuia.

  • Iar a început sezonul estival, iar se duc toţi turiştii buluc pe litoral şi mă lasă-n hotelul gol. Nu am şi eu baftă de vreun iulie ploios, cu musoni măturând plajele greceşti şi turceşti, sau măcar cea de la Mamaia, că acolo se concentrează targetul meu de turişti. Cum treaba asta e clar că nu se va întâmpla, meteorologii dându-mi trista veste că va fi soare şi frumos pe litoral, nu-mi rămâne decât să mai atrag niscaiva doctori şi ingineri la congresele şi simpozioanele din Iaşi. Dar ca să scot şi eu ceva profit la vară mi-ar trebui cam şapte congrese de reumatologie, zece saloane de inventică şi vreo cinşpe colocvii de inginerie chimică pe săptămână.
  • Mi-au plecat chiriaşii din fosta clădire administrativă a fabricii Nicolina. Oamenii s-au dus la Palas, că, deh, cică acolo e atmosfera mai europeană. Fraieri, unde mai găsesc ei brânză, roşii şi ridichi mai ieftine şi mai bune decât în Piaţa Nicolina? Lasă-i să-şi umfle burţile cu sandvişuri de la Starbucks! Când s-or face cât China, or să vrea înapoi dieta cu covrigi din Nicolina.
  • Merge greu investiţia cu vilele din zona Copou – Breazu. Oamenii vin, cercetează, măsoară totul din priviri şi strâmbă din nas că e prea departe de oraş. Am încercat să le ofer un pachet turistic, cu autocar pus la dispoziţie cu tot cu ghid, eventuală cazare la Unirea pentru cei care întârzie seara în Iaşi şi n-au chef să se mai ducă acasă. Vreo doi bărbaţi mai copţi au fost de acord cu oferta mea, dar au sărit gaiţele de neveste şi le-au tăiat piuitul. Noroc că mi-au plasat pe şest cărţile lor de vizită, şoptindu-mi că sunt oricând disponibili pentru un city break nocturn, cu masaj inclus, degustări de şampanie şi alte operaţiuni specifice unui oraş cu turism academic.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *