Săptămâna de lucru a alesului în Parlament începe lunea şi se termină miercurea, cel târziu joia. În sesiunea de toamnă de anul trecut, un deputat a văzut sala de plen doar 35 de zile din cele 85 lucrătoare pentru restul lumii. În prima sesiune de anul ăsta, începută pe 3 februarie și încheiată pe 25 iunie, s-a muncit în plen 39 de zile, din 105 posibile. Pentru acest „efort”, recompensa e pe măsură: peste 15.000 lei pe lună, indemnizaţia plus forfetarul

Cine nu și-a dorit niciodată să fie profesor? Vacanță cât încape, tu decizi cine și dacă trece clasa etc. Noi am visat asta, chiar dacă nu ne-am pus niciodată serios problema de a pune ideea în practică. Sau profesor universitar. Vacanță până în octombrie, mai o șpagă să treci vreo loază, mai o privire lungă la niște picioare sexy de studentă, mă rog, argumente ar fi multe. Târziu ne-am dat seama că ar fi fost o afacere proastă și ne-am felicitat că nu am făcut greșeala de a ne apuca de o carieră didactică. Da, vacanță, dar muncești de-ți vine-a râde și atunci. Șpagă, ok, dar ce te faci dacă ceri prea mult și-ți aduce procurorii pe cap? Picioare lungi, picioare lungi, până vine vorba de hărțuire. Nasol. Din păcate pentru viitorul nostru, apucaserăm să ne scârbim de mulți oameni politici atunci când ne-am dat seama care era cariera ideală. Da, exact, cea de parlamentar.

Deputatul „Y”
În rezumat, viața de parlamentar înseamnă cam două – trei luni de muncă pe an, leafă de profesor universitar și beneficii colaterale cât alți doi profi. Nu e nevoie de vreo calificare anume, de studii la Sorbona, de doctorate, simpozioane, cercetare științifică și alte expresii academice dintr-astea. Hai să vorbim concret, pe cifre. Matematica nu minte.
Să spunem că-l cheamă Y și că reprezintă un colegiu urban din Iași în Camera Deputaților. Firește, îl poate chema și X dacă vreți și să reprezinte un colegiu rural în Senat. Ideea e aceeași, dar nouă ne place litera Y. Pentru acest Y, vom analiza un an de muncă parlamentară. Ultimul an, de exemplu, adică de azi 365 de zile înapoi.

39 de zile, din 105 posibile
Camera Deputaților se întrunește în două sesiuni anual. Prima începe de regulă în februarie și nu poate depăși sfârșitul lunii iunie. A doua începe prin septembrie și nu poate depăși sfârșitul lunii decembrie. Eventual, dacă este multă treabă, se pot organiza și sesiuni extraordinare. Nouă luni pe an de muncă, nu? Nu. Anul trecut, sesiunea de toamnă a început pe 2 septembrie și s-a terminat pe 27 decembrie. În prima săptămână, au fost ședințe în plen luni și marți. În a doua săptămână, luni și marți. În a treia, marți și miercuri. Și tot așa. Doar în două rânduri s-a muncit în plen câte trei zile pe săptămână. În total, pe parcursul întregii sesiuni, deputații au văzut sala de ședințe pe dinăuntru în doar 35 de zile. Cam puțin pentru patru luni, în care au fost 85 de zile de muncă pentru restul lumii. În prima sesiune de anul ăsta, începută pe 3 februarie și încheiată pe 25 iunie, s-a muncit în plen în draci: 39 de zile, din 105 posibile. A, să nu uităm. A fost și sesiune extraordinară. O zi, pe 2 iulie. Ședința a durat două ore și 14 minute, mulțumim, la revedere, că ne așteaptă avionul de Ibiza. Între noi fie vorba, nici în timpul sesiunii, deputatul Y nu prea s-a agitat. De pe 24 aprilie a început să se pregătească de alegerile pentru Parlamentul European. În campanie, cică, chiar dacă el nu a candidat. În luna mai, până la legeri, s-a muncit chipurile trei zile: pe 6, 13 și 22. Pe 6 mai, timp de două ore și 32 de minute, cu tot cu pauză. Asta, deși erau 16 puncte pe ordinea de zi. Pe 13, un minut, cât să se constate că nu e cvorum. Iar pe 22 mai, 45 de minute, chit că deputații au avut de dezbătut și o moțiune de cenzură.

Record: 8 ore într-o zi
Da, știm ce-o să spună Y. Că muncește și în comisii. Cum e aia pentru politică economică, reformă și privatizare. Aia s-a întâlnit de 49 de ori toată sesiunea de vară. De 35 de ori, în zile de marți și miercuri. Joia, doar de 12 ori. Iar vinerea, deloc. Adică, Y muncește luni, marți și miercuri. Luni, oleacă în plen și-atât. Marți și miercuri, plen și comisii. De joi, cam începe weekend-ul.
Bine, dom’le, dar ăștia chiar nu au auzit de programul de 8 ore? Chiar n-au zile pline? Ba da. Am reușit să găsim una. Marți, 17 iunie. Deh, marți, trei ceasuri rele. Deputatul nostru a intrat în sală la 8.40. A ieșit abia la 12.45, după patru ore de muncă. S-a dus să își ia masa, că pe urmă a început la ora 14.00 ședința comisiei de care ziceam. Ca niciodată, a prins 8 ore de muncă.

750 lei ziua de muncă
Iar munca grea trebuie răsplătită. Deputatul nostru, mister Y, a luat în iunie o indemnizație de 4.909 lei. Dacă ar fi fost președinte de comisie, primea 5.350 lei. Cu vreo funcție în biroul Camerei, se ducea la 5.700, iar ca șef de Cameră, la 6.200. Dar, deh, deputatul nostru e băiat modest, prea puțin influent ca să prindă funcții. Noroc că leafa se dă chiar dacă el nu dă pe la muncă. Mă rog, trebuie să-și motiveze absența, dar ați făcut liceul, nu? Pentru că e din ţară, primește și diurnă. 2% din indemnizație pe zi, pentru teoretic 21 de zile lucrătoare. Adică încă 2.061 lei. Parlamentarul Y are dreptul și la cazare în București. La alegere. Gratis, dar nu mai mult de patru stele. Sau alți 2.061 lei, în mână. Dacă ai o prietenă apropiată la București, te-ai scos și cu banii ăștia. Telefonul e de la Parlament: 10 euro, abonament plătit de Cameră. Dacă vrei ceva mai șmecher, plătești. Din țară la București, trebuie să ajungi cumva. Și transportul e gratis. Dacă vrei, poți cere decontarea benzinei. 7,5 litri la suta de kilometri, chiar dacă mașinuța ta înghite mai puțin. În mână, Y a luat 9.031 lei, fără benzină. Firește, și cabinetul parlamentar trebuie întreținut. Omul nostru a luat în iunie câte 5.200 lei pentru plata consilierilor din cabinet și pentru utilități, imprimantă și alte alea. Hai să zicem că și-a plătit oamenii corect, exact cu cât scrie. Dar întreținerea unui cabinet să coste chiar 5.200 de lei? În plină lună de vară? Mă rog, hârtie, toner, imprimantă. Dar cât consumă oare? În fine… Deci, 9.031 lei, fără eventuala ciupeală din banii de cabinet. În iunie s-a lucrat în plen 9 zile, iar în comisia aia de privatizare, 8 zile. În total, 12 zile, că unele se suprapun. 750 lei pentru ziua de muncă. Nu-i chiar rău, nu?

Venituri lunare pentru deputatul Y:

• 4.909 lei – indemnizaţia
• 2.061 lei – diurna
• 2.061 lei – cazarea în Bucureşti
• 45 lei – telefonul
• 1.000 lei – transportul din colegiu
• 5.200 lei – cheltuielile cu cabinetul parlamentar

Total: 15.276 lei