Nici nu s-a uscat bine cerneala pe numirea madamei Pivniceru în structura celui mai înalt for judecătoresc din România, e vorba de Curtea Constituţională, că fosta ministresă a Justiţiei, aspiră la funcţii mai înălţătoare, mai elevate, mai prestigioase, mai europene. Că deh, noblesse oblige. Conform unor surse liberale de rangul I, care obişnuiesc să facă cărţile mai mereu prin ograda partidului galben cu săgeată albastră, susţin, sub protecţia anonimatului, că ieşeanca noastră Monica, originară de fel din Huşi, s-a plictisit deja de moşnegii cei taciturni de la Curtea Constituţională, şi că ar visa, zi şi noapte, uneori chiar cu ochii deschişi, taman la fotoliul de mare judecător CEDO, ocupat în prezent de fostul ei profesor şi îndrumător de doctorat, magistratul Corneliu Bîrsan. Aceleaşi surse mai indică faptul că destinul Monei a şi fost deja conturat în laboratoarele liberale ale lui Crin şi Vlasov, şi dau ca sigură plecarea ieşencei pe un post de reprezentant la României la CEDO, pe înţelesul tuturor Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Dar nu acum, şi nici în această primăvară ori vară, ci undeva mai spre sfârşitul toamnei – începutul iernii viitoare. Că Mona ar râvni cu tărie la scaunul de sub turul fostului ei profesor de doctorat chiar nu reprezintă o problemă pentru Republică, fiecare poate să viseze la orice şi oricât. Problema sistemului judecătoresc de la noi este alta. Chiar unii dintre foştii colegi ai Monei consideră că aceasta a dezamăgit o tagmă întreagă care, la un moment dat, a susţinut-o în toate demersurile. Mai mult, există judecători care susţin că, prin plecarea precipitată la CCR, fosta ministresă şi-ar fi lăsat colegii vulnerabili în faţa politicului, în sensul că a permis ca Ministerul Justiţiei să fie titular al acţiunii disciplinare împotriva lor. Totodată, există voci şi mai dure care spun că ieşeanca ar fi lăsat sistemul la fel de sărac ca şi până acum, neluînd nici o măsură pentru a readuce la bugetul instanţelor mult disputatele taxe judiciare de timbru. „Sistemul judiciar este la un pas de colaps din cauza lipsei acute de fonduri pentru implementarea Noului Cod de Procedură Civilă”, a comentat sarcastic un magistrat ieşean, căruia, din motive obiective, nu o să-i divulgăm identitatea. Dar una peste alta, ieşeanca noastră nu s-a dovedit a fi chiar o catastrofă la vârful ministerului, aşa cum s-a exprimat deunăzi marinerul, dar nici n-a rupt gura târgului cu mari realizări. Astfel, în ascensiunea fulminantă spre CEDO şi Europa, Mona va face, se pare, o scurtă oprire, de maxim un an, şi la CCR.

File de bârfotecă: Prietenii şi trădări între judecători, mai ceva ca în telenovelele sud-americane

Nu mai e un secret pentru nimeni că, în ziua de 22 decembrie 2008, Pivniceru şi-a susţinut lucrarea de doctorat cu tema „Efectele juridice ale contractelor aleatorii”, la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti, sub coordonarea prof. univ. dr. Corneliu Bîrsan. Istoria devenirii Monei, din simplu judecător la ÎCCJ – Secţia Civilă –  în membru cu puteri depline CSM, a început în toamna lui 2009 când vocala judecătoare s-a decis să concureze împotriva bunei sale prietene, Gabriela Victoria Bîrsan, soţia judecătorului CEDO, Corneliu Bîrsan. La început, relaţiile dintre Pivniceru şi Bîrsan – pe atunci preşedintele Secţiei de Contencios Administrativ şi Fiscal din cadrul ICCJ – era mai mult decât amicală. Totul până la momentul deciziei Monei Pivniceru – care ocupa funcţia de preşedinte al Asociaţiei Magistraţilor din România – de a candida la CSM. Colege şi prietene foarte bune, cele două judecătoare îşi petreceau timpul liber împreună, iar în weekend-uri se plimbau pe la moşia şi casa de vacanţă a familiei Bîrsan, situată la Snagov. Totodată devenise de notorietate faptul că soţul Victoriei, Corneliu Bîrsan, judecător renumit la CEDO, o ajutase pe Pivniceru cu lucrarea de doctorat. Amiciţia dintre cele două familii a durat doar până-n toamna lui 2010, când Pivniceru a dorit să candideze la un fotoliu în CSM. Cearta care a urmat între cele două judecătoare a determinat-o pe combativa preşedintă a AMR să-şi retragă rapid candidatura, pentru a nu se pune rău cu profesorul de doctorat. Ulterior însă, la distanţă de un an, după ce şi-a văzut sacii în căruţă, ieşeanca a ajuns în structura CSM, de unde a început să emită pretenţii. Lăsând în urmă prietenia cu soţii Gabriela şi Corneliu Bîrsan, fostul ei profesor,  Pivniceru a devenit în scurt timp tot mai vocală şi mai plină de sine. De altfel, ruptura definitivă de familia Bîrsan a putut fi observată atunci când Mona, din postura de membru CSM, a semnat alături de colegii Horaţius Dumbravă, Cristi Dănileţ şi Alina Ghica avizul care încuviinţa percheziţionarea casei judecătorului CEDO, Corneliu Bîrsan, pe motiv că soţia acestuia era suspectată de infracţiuni de corupţie. Aşa deci şi prin urmare, ieşeanca şi-a dat atunci acordul demarării cercetărilor asupra Gabrielei Bîrsan, cea care-i fusese prietenă apropiată. Odată cu trecerea timpului, Pivniceru a devenit mai pragmatică iar acum ar cam vrea şi fotoliul cel de super-judecător la CEDO, deţinut de Corneliu Bîrsan, fostul ei mentor şi îndrumător de doctorat. În loc de final, îi reamintim profesorului Bîrsan două vorbe de duh de care ar fi trebuit să cam ţină seama în viaţă: „Pe cine nu laşi să moară, nu te lasă să trăieşti” ori „Scopul scuză mijloacele”. S-auzim numai de bine!

Tanti Justiţia lu’ Peşte Prăjit