Scena 1
Interiorul unui buncăr militar. Pe perete, acelaşi semn de AMR, care arată acum 62. Victor Ponta, în uniformă de camuflaj, studiază o hartă întinsă pe masă. Intră Liviu Dragnea, cu un colet în braţe.

Dragnea: Victore, fă loc un pic pe masă, a sosit pachetul din China.
Ponta: Stai, stai, nu-l aşeza pe hartă. Abia am desenat strategia electorală, nici nu s-a uscat bine carioca.
Dragnea (priveşte harta): Of, of, Victore, pe cine ai avut profesor de desen? La cât de abstract e desenul, pare că ai luat lecţii de la Picasso. Hai mai bine să vedem ce ne-au trimis băieţii ăştia.

Dragnea desface cutia şi începe să scoată diferite obiecte din ea.

Dragnea: Uite, un trenuleţ!
Ponta: Bun! Aşază-l pe linia pe care am desenat-o între Bucureşti şi Iaşi.
Dragnea: O radieră parfumată.
Ponta: Asta păstreaz-o pentru gafe, o s-avem ce şterge.
Dragnea: Şi o brichetă.
Ponta: Atât?
Dragnea: Da. Bricheta o iau eu, tu oricum nu ştii să fumezi şi, ferească sfântu’, te mai arzi singur. Şi-aşa te-ai fript de vreo două ori în ultimele zile.

Dragnea se duce la peretele cu AMR. Îşi aprinde o ţigară, pe care apoi o stinge pe numărul 62.

Dragnea: Te-am fumat, Băsescule!

Scena 2
Biroul de primar al lui Klaus Johannis. Aşezaţi pe două fotolii alăturate, Johannis şi Cătălin Predoiu.

Johannis: Cătăline, chiar e nevoie de exerciţiile astea de dicţie?
Predoiu: Bineînţeles, Klaus. Lumea trebuie să înţeleagă ce spui.
Johannis: Bine, dar oricum vorbesc foarte rar. Eu cred că sunt bine înţeles.
Predoiu (enervat): Vrei să fii preşedinte sau nu?
Johannis: Ja, ja!
Predoiu: Atunci, repetă după mine: Şase saşi cu şase case.
Johannis: Şase saşi cu şase case…stai, dar eu sunt doar unul. De unde ai scos şase?
Predoiu: Aşa e exerciţiul! Acum, fii atent: ştiu că ştii că ştiuca-i ştiucă…
Johannis: De unde ştii că ştiu că ştiuca-i ştiucă? Ţi-a zis Antonescu, aşa-i?
Predoiu: Nu te înţeleg.

Johannis se ridică furios de pe fotoliu. Îşi ia o alură hamletiană.

Johannis: Cât mă veţi mai înnebuni cu acest Antonescu? Ah, fantoma sa mă urmăreşte peste tot! Da, l-am trădat, recunosc! Dar, o, zeilor, das ist Realpolitik! Da, sunt Klaus, der Schmecker, cel care va fi ales uber alles!
Predoiu: Klaus, linişteşte-te!
Johannis: Prea târziu! M-ai stârnit, Cătăline. Vrei exerciţii de dicţie? Poftim: Klaus Griesbrei bleibt Griesbrei und Kriegsbeil bleibt Kriegsbeil. Kriegsbeil bleibt Kriegsbeil und Griesbrei bleibt Griesbrei! Ai înţeles?

Predoiu (ridică mâinile, predându-se): Kaputt!

Scena 3
Interiorul restaurantului Cocoşul de Aur. În separeul său tradiţional, Băsescu se uită distrat prin meniu. Alături de el, Elena Udrea se rujează, privindu-se într-o oglinjoară.

Băsescu: Tocmai acum te rujezi, când ne pregătim de masă?
Udrea: Tochitura merge de minune cu rujul ăsta de la L’Oreal. Îi rafinează gustul, îi dă o savoare aparte, pariziană.
Băsescu: E clar. De când ai mâncat mici la bâlci, cu prostimea, ai terminat-o cu arta culinară. Băiete!

Apare chelnerul.

Băsescu: Spune-mi, te rog, ce fel de brânză îmi recomanzi la Louis Latour – ul ăsta din 75?

O voce din umbră: Vă recomand William Brânză, dom’ preşedinte!

De după peretele separeului apare William Brânză, candidatul PER la preşedinţie.

Udrea: Vai, ce surpriză! Vasile, din diaspora.
Brânză (radios): În carne şi oase, dragă Elena!
Băsescu: Hă, hă, unde ai mai văzut brânză în carne şi oase? Poate în ardei umpluţi sau în bulz, nenicule!
Udrea: Ei, Traiane, nu fi rău. Ia loc, Vasile, şi spune-ne ce mai faci.
Brânză: Păi, ce să fac, candidez. Unde-s alegeri prezidenţiale, hop şi eu. Doar ştiţi câte voturi am şmenuit la românii din Spania, în 2009, dom’ preşedinte. Am experienţă, ce naiba!
Băsescu: Auzi, Brânză vrea caşcavalul de la Cotroceni, hă, hă, hă! Hai, că m-am distrat pe cinste! Băiete, adu, totuşi, o telemea, ceva. Dar să nu fie de oaie, că deja am două aici, cam mucegăite!

Scena 4
Biroul organizaţiei PNL Iaşi. Aşezat comod pe un fotoliu, Cristian Adomniţei aruncă prin încăpere cu avioane de hârtie. Alături, la birou, secundul Marius Dangă introduce nişte date în calculator.

Adomniţei: Marius, mă gândeam zilele astea… Ce-ar fi dacă Antonescu l-ar înlocui pe Johannis în cursa pentru Cotroceni?
Dangă: Nu ştiu dacă e bine. Şi-a ieşit din mână, după ce a stat vreo jumate de an pe tuşă. Şi apoi, ştiţi cum e asta? Ca şi cum ai înlocui Lufthansa cu Taromul.
Adomniţei: Prostii. Ce Lufthansa! Johannis e un low cost, nu vezi că nu trece de 30% din intenţiile de vot?
Dangă: Şi apoi, de ce să fie Sibiul oraşul care dă preşedintele? De ce nu Iaşul, de exemplu?
Adomniţei: Hm, interesant… Mi-ai dat o temă de gândire. Oare ăştia au vreo pistă de avion la Cotroceni?
Dangă: Nu cred. De ce?
Adomniţei: Aş inaugura o cursă CJ – Cotroceni, în 2019. Te iau şi pe tine, steward. Dacă acum poţi împinge tava, vei putea împinge şi gheridonul ăla printre scaune, ce naiba!

(sfârşitul actului III)