Oraşul celor şapte coline a retrăit, pentru câteva ore, senzaţia de a fi ceea ce a fost acum 100 de ani: Capitală Culturală a României.
Promovarea evenimentelor culturale a fost mult timp trecută pe un plan secund, edilii ieşeni fiind mult prea ocupaţi cu problemele de zi cu zi ale urbbei, iar localnicii, în lipsa unui proiect cultural coerent, preferând să asculte muzică la radio sau să vadă un film la televizor decât să meargă la Operă sau Filarmonică.
#gallery-1 {
margin: auto;
}
#gallery-1 .gallery-item {
float: left;
margin-top: 10px;
text-align: center;
width: 25%;
}
#gallery-1 img {
border: 2px solid #cfcfcf;
}
#gallery-1 .gallery-caption {
margin-left: 0;
}
Noul director al Operei Române din Iaşi, Beatrice Rancea, a reuşit ca în scurta perioadă de la preluarea funcţiei să aducă multe schimbări în bine. Totul a culminat cu organizarea, la finele săptămânii trecute, a unui eveniment de amploare.
Surprinzător şi fascinant, mii de ieşeni au participat la acest spectacol incredibil, fiind absolut vrăjiţi de Orchestră şi de repertoriul ales. Chiar dacă spectacolul a întâmpinat anumite dificultăţi, câţiva dintre artişti refuzând să participe deoarece s-au temut ca frigul de afară să nu le afecteze corzile vocale, rezultatul final a fost unul excepţional. Vocile sopranelor pur şi simplu au tăiat respiraţia participanţilor, dovedindu-se în final că, invitatul special, dirijorul Operei Naţionale din Cluj, Sandu Cristian, a avut dreptate atunci când a spus că spectatorii vor pleca fredodând pasaje din repertoriu.
Astfel, toată lumea a fost mai mult decât mulţumită de ceea ce a văzut şi de modul în care au ales să îşi petreacă seara de sâmbătă. Şi, da, Iaşul a fost pentru câteva ore o adevărată citadelă a muzicii adevărate, iar ieşenii au dovedit că au un apetit incomensurabil pentru cultură şi pentru valori.
