Un val de panică a năpădit mai marii USL: temuta și potenta Forță Civică a dezgropat biberonul războiului sacru împotriva monstrului bicefal PSD-PNL! De la mic la mare, toți forțoșii civici au fost mobilizați și puși de comandantul lor de oști – recte, istoricul cu ochelari deștepți și timpan vesel originar din dulcele târg, fostul viitor președinte Mihai Răzvan Ungureanu – să folosească tot armanentul din dotare, de la acuzații publice și analize laborioase la comunicate de presă și miștouri pe Facebook. Războiul e crâncen, loviturile zboară dintr-o parte în alta, iar victimele se numără deja cu milioanele!
Pe unii dintre combatanții MRU-iști, însă, gustul sângelui de USL-ist i-a înfierbântat și zăpăcit atât de tare încât au ajuns să confunde țintele, să încurce muniția și să uite acea lecție elementară de strategie de imagine care spune că, dacă vrei să fii băgat în seamă, atunci e bine să te rățoiești numai la cei mai puternici, doar, doar ți-or face binele de a te băga, la rândul lor, în seamă. La fostul prefect portocaliu Dragomir Tomașeschi ne referim, șeful filialei bahluiene a Forței, care, după ani de aruncat cu lături și dosare înspre primarul Gheorghe Nichita, s-a gândit că ar fi un act demn de „politica mare” să se adâncească, zilele trecute, într-un conflict pe teme ortografice, ortoepice și de punctuație cu purtătorul de cuvânt al Primăriei, Sebastian Buraga.
Atacul forțoșilor ieșeni extinzându-se, așadar, pe toate fronturile, de la șefii cei mai șefi la femeile de serviciu, ne gândeam că vizita lui MRU la Iași (ocazionată de bairamul aniversar și cu ștaif al unei gazete din târg) nu se poate să nu includă atacuri furibunde și dezvăluiri senzaționale, în fine, un măcel politic în toat regula. Când colo, de la începutul la finele parangheliei, MRU n-a avut altă treabă decât să se converseze amical cu primarul, iar asta nu de complezență, de ochii lumii, ci ca între doi vechi amici de isprave și pahar.
Că primarul poate să aibă o oarecare simpatie față de MRU și nu se jenează să și-o arate – e treaba lui: până la urmă, MRU e băiat fin, intelectual, mai ales ieșean de-al nostru, așa că nu-i mare brânză dacă edilul îi dă atenție, câtă vreme „prezidențiabilul” se poartă frumos. Că, la rândul lui, MRU poate să aibă o slăbiciune pentru primarul orașului natal și să-i convină să se bage în poză cu un politician ales de vreo 60% din oamenii locului – iarăși, e de înțeles.
Ce nu înțelegem, însă, e ce rol are Tomașeschi în toată ecuația asta. Să ne gândim din perspectiva lui MRU: „primarul e prietenul meu, iar subordonatul meu e dușmanul prietenului meu; ca atare, dușmanul prietenului meu este și dușmanul meu; în aceste condiții, oare câtă nevoie am, de fapt, de subordonatul meu de la Iași?!”
Fița Civică
