Acum opt ani, când România adera la Uniunea Europeană, și chiar mai înainte, se dezbătea intens întrebarea când va veni și rândul nostru să intrăm în uniunea monetară a euro. Se dezbătea la un nivel destul de departe de muritorul de rând, cam cum s-a discutat de altfel tot procesul de integrare europeană. De fapt, din aderarea la UE, omul a înțeles doar că va putea merge la muncă în Italia fără pașaport, fără să i se spună mai nimic de obligațiile implicate de intrarea în clubul select european. Ei, dacă însă tot se discută iar de euro, hai să suplinim noi această lipsă de comunicare. Deci, tema de azi e: ce înseamnă aderarea la euro? E de bine? E de rău? Pentru noi, ăștia de le ducem pe toate, nu pentru cei de sus, care nu au nici grija zilei de poimâine, darămite pe cea a zilei de azi.

Spre 2023
Uniunea monetară europeană cuprinde acum 18 din cele 28 de state membre ale uniunii economice. Majoritatea țărilor vestice, din vechea Comunitate Economică Europeană, plus țările baltice. Restul țărilor ex-comuniste a rămas încă la leu, leva, zlot sau coroană. Bine, sunt și state vechi în UE care și-au păstrat moneda proprie. Când a intrat în UE, România își planificase înlocuirea leului cu euro în 2015. S-a renunțat la idee abia în 2013, când era clar că ținta e imposibilă. Acum se vorbește de 2019, iar unii economiști întind termenul realist spre 2022-2023. Decât să facem ca grecii, care și-au falsificat efectiv datele macroeconomice pentru a fi acceptați în zona euro, iar acum își mușcă degetele de foame, mai bine stăm ușurel. Dincolo de dezbaterile experților însă, ce e aia aderare la euro?

Comitet special
În primul rând, e de lămurit un lucru. Aderarea va avea loc, că nu ne-a întrebat nimeni. Din 2010, există la nivelul BNR un comitet special care numai cu asta se ocupă, iar întreaga politică monetară a BNR și macroeconomică a guvernului, indiferent de culoarea politică, e îndreptatp spre acest scop.

Criterii îndeplinite
Pentru a fi primită în clubul euro, orice țară trebuie să îndeplinească așa-numitele criterii de convergență. Asta înseamnă să ai o inflație și un nivel al dobânzilor de pe piața interbancară apropiate de cele din zona euro, o stabilitate a cursului de schimb și un nivel al deficitului și al datoriei publice scăzute. Nu discutăm de cifre și de indicatorii folosiți în calcule, că nu vrem să vă facem experți BNR. Posturile sunt deja ocupate. Pe scurt, de primele două criterii se ocupă BNR. De ultimul, guvernul. La inflație stăm bine: e chiar mai mică decât cea din zona euro. Dobânzile sunt ok. Nu, nu cele pe care le plătiți dumneavoastră la creditul pentru mașină, ci cele practicate de bănci între ele. Cursul față de euro e stabil, că e criteriu de performanță pentru leafa lui Isărescu. Pe partea guvernamentală stăm iar bine, cu un deficit al contului curent controlat la sânge, iar unul bugetar ținut în frâu cu toată atenția. Cu investiții publice limitate drastic, s-a reușit și ținerea datoriei publice la un nivel suportabil, pentru a nu trece prin ce trec grecii acum. Tehnic, trebuie să o mai ținem așa trei ani, pentru a putea adera la euro, deci termenul de 2019 e perfect fezabil.

Avantaje
Bun, dar ce efecte concrete va avea aderarea la euro? Pe scurt, la avantaje putem trece scăderea riscului turbulențelor pe piața monetară și financiară, că nu mai vorbim de o piață de 20 de milioane de oameni, ci de una de 335 de milioane. Scade comisionul de risc la împrumurile făcute de România. Dispare riscul valutar din calculele exportatorilor și importatorilor, că se lucrează într-o monedă folosită de mulți, nu doar de una mică. Scade costul tranzacțiilor internaționale, că nu mai stai să calculezi în două monede, ci doar într-una. Din același motiv, crește și volumul schimburilor externe, mai putem vorbi de creșterea transparenței internaționale a prețurilor, de stabilizarea dobânzilor sau disciplinarea politicilor economice. Și, pe ansamblu, de o dezvoltare economică mai rapidă. N-ați înțeles mare lucru din polologhia asta, nu-i așa? Sau ați înțeles, dar n-ați văzut unde sunt avantajele pentru Gheorghe Ionescu sau Ion Popescu? Păi, nici nu sunt. Pentru dumneavoastră, nu există niciun avantaj pe termen scurt. Iar pe termen lung e greu de spus, câtă vreme moneda unică europeană este încă la vârsta adolescenței. E o monedă prea tânără, comparativ cu dolarul, de exemplu, ca monedă internațională.

Probleme
Dezavantaje? Cel mai important este, de departe, integrarea economică, adică exact scopul pentru care vrem să intrăm zona euro. Avem o economie încă slabă, sub media europeană la o mulțime de capitole. De altfel, vedeți asta la știri aproape zilnic. Trecerea la euro înseamnă, în primul rând, renunțarea de bunăvoie la unul din cele mai puternice instrumente de politică economică a unei țări. Să dăm un exemplu. Dacă facem mașini la un preț de vânzare de 20.000 de lei, la un curs de 4 lei pe euro, înseamnă 5.000 de euro. La un curs de 5 lei pe euro, înseamnă 4.000 de euro, vândute afară, deci se vor vinde mai bine. O monedă slabă îți ajută exporturile. Dacă ai aceeași monedă pe care o folosește și clientul tău, avantajul dispare.

Creșterea prețurilor
Pentru noi, ăștia de rând, principala problemă este faptul că e greu de stabilit paritatea corectă a schimbului de monedă. Cursul actual este de 4,4395 lei/euro. Să zicem că mâine schimbăm moneda. Cât va costa pâinea cu secară, care acum e 2,5 lei? 56 de eurocenți? Aiurea! Va fi cel puțin 60 de eurocenți, adică 2,66 lei. Avem deja experiența momentului în care Franța a renunțat la franc, Italia la liră, iar Germania la marcă. Comercianții lor își jumulesc clienții ca și ai noștri, dacă au ocazia. Primul efect al trecerii la euro va fi creșterea prețurilor. Rotunjirea lor, mai exact. În sus, firește.

Analiză finală
Cam astea sunt datele. Am mai putea face o comparație între țările membre ale uniunii monetare și cele care au rămas fidele monedei naționale pe parcursul crizei economice. Țările baltice s-au prăbușit. Până în 2012, niciuna nu a reușit să revină la PIB-ul din 2007. Două din ele, nici acum. Polonia, cu zlotul său, a rămas pe creștere economică în toți anii crizei. În cinci ani, au crescut cu 18%, față de o scădere cu 11,9% în Letonia sau 2,5% în Lituania. O economie gigant, cum e cea a zonei euro, are o inerție enormă. Când cade, cade cu totul. Când e să crească, crește cu viteza melcului. Dar e mult mai stabilă. Nu cade la fel de mult și de des ca o economie mică. Nici nu crește la fel de repede, dar ciclurile sunt mult mai lungi. Ăsta e euro.