Probleme în paradisul imobiliar din oraş?

Visul oricărui român este să-și întemeieze o familie, să-și cumpere o casă și o mașina. Asta spre bucuria domnișoarelor, dar asta nu se pune, e ceva normal. Dar mai ales spre bucuria dealerilor auto și dezvoltatorilor imobiliari. Că așa e românul. Simte că s-a născut în mașină și are nevoie musai de cel puțin una. Ceilalți europeni nu pun așa mare accent pe mașină. Preferă bicicletele, mijloacele de transport în comun sau orice altceva nepoluant. Nimic rău în asta. În privința locuinței mult dorite, oferta este ceva mai diversificată. De câștigat au doar dezvoltatorii imobiliari și, bineînțeles, băncile, cele care au relaxat condițiile de creditare în ultima perioadă. Asta ca să nu mai punem la socoteală faptul că statul este garant în multe credite prin programul Prima Casă unde dobânzile sunt mai mult decât acceptabile. Așa se face că cererile de locuințe pe piață sunt în exces, fără nicio vrăjeală.

De ce nu se vând?
Jucătorii din imobiliare au răspuns imediat afirmativ și au pus la dispoziție fel de fel de oferte tentante. Toate la un buget rezonabil. Astfel, cu 50.000 de euro, o familie poate să-și cumpere un apartament nou sau chiar o casă nouă la periferia orașului. Puțini mai sunt cei care mai caută să achiziționeze apartamentele făcute în timpul regimului comunist sau imediat după. Era și normal. Piața imobilelor noi se dezvoltă de la o zi la alta. Pe orice petec de pământ din oraș se construiește rapid câte un bloc. În Tătărași, regele imobiliar al zonei, alias Gheorghe Cheșcu a fost provocat serios de către un alt magnat, Cristin Zamosteanu. Ameninţat în supremaţie, Cheşcu, patronul Flux, s-a repliat rapid și a venit cu un bloc nou, dar și cu o clădire de birouri ceva mai mică decât sediul E.On. Blocul este construit chiar la stradă, este drăgălaș și îngrijit la prima vedre. La toate geamurile sunt ghivece cu flori. Știe Cheșcu destul de bine cum să atragă clienții. Însă, în ciuda marketingului agresiv, are totuși oarecare probleme. Clienții vin, văd apartamentele, dar apoi pleacă și nu prea se mai întorc. Cică au și motive. Nu prea le place grosimea pereţilor, care ar permite trecerea uşoară a sunetelor dintr-un apartament în altul. Asta, normal, e la nivel de bârfă. Dar poate dacă publicăm noi ştirea asta, poate se trezesc ăştia de au pasiuni să asculte cu paharul pe perete sau de aia cărora le place să audă cum fac vecinii sex. Mulţi nebuni pe lumea asta, poate s-or găsi câţiva care să ia şi apartamentele din Tătăraşi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *