Cel puțin la fițe și prețuri… La Mario, unde Iașul seamănă cu New York-ul

Undeva în dealul Copoului, în spatele – ups! – Penitenciarului de Maximă Siguranță se ajunge, pe străduțe îndoielnic asfaltate și întortocheate, la restaurantul cunoscut ca La Mario. De fapt, respectivul local are mai nou altă titulatură (Piatto DOro), după ce noul manager-chef l-a închiriat de la proprietari – cică familia Schrotter… – și l-a rebrenduit. „Povestea a început în 2003. M-am născut în Iași, în inima Copoului, pe strada Fagului nr.19 înconjurat de o pădurice de fagi, stejari și brazi falnici și de miresmele florilor Grădinii Botanice. Am fost gândit și construit pentru voi, clienții mei, ca să vă ofer diversitate și noutate, ca să vă adun între pereții mei toata bucuria dumneavoastră: festivități, nunți, botezuri sau aniversări, de toate am găzduit de-a lungul celor 7 ani de existență. La_MarioȘi mai e ceva: vă spun sincer că de aici de la mine se vede dulcele târg al Ieșilor, în toată complexitatea frumuseții lui: ziua, priveliștea oferă oaspeților mei un iz de Moldova de odinioară, cu cei doi străjeri monahi, mănăstirile Cetățuia și Galata, iar seara, uriașa întindere de luminițe se aseamănă cu o metropolă americană”, spun piaristii tocmiți de La Mario / Piatto D’Oro în prezentarea restaurantului.

Ce uită ei să menționeze, însă, este faptul că și prețurile sunt de metropolă americană. Sticlele de vin, cele de fițe, costă cam 300 de lei, iar felurile de mâncare sunt, într-adevăr, gustoase, dar fandosite tare. Chelnerii, deși amabili, sunt destul de uituci când vine vorba de comenzi, iar dacă vă este foame tare, poate ar trebui să căutați un alt local. Aici timpul de așteptare este cam de o oră, dacă în local sunt mai mult de doi clienți.

Cu toate acestea, puteți găsi o varietate bogată de vinuri. În rafturile din restaurant am putut repera chiar sticle de la Crama Isărescu. Ați ghicit, același Isărescu cu autograful pe hârtiile acelea din ce în ce mai puține și din ce în ce mai mici din portofele. Am căutat și noi pe etichetă bine-cunoscuta semnătură. N-am găsit-o. Semn rău, zicem noi. Înseamnă că sticlele goale nu pot fi folosite ca monedă de schimb la nevoie!

Anemona Babadag Bengescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *